... oare cand am devenit atat de confuza? .... m-am transformat oare intr-o femeie cu tabieturi si cu fitze de nepatruns? .... refuz sa cred asta si trebuie sa trec de propriile bariere si sa ajung dincolo de "linia inamica". unii urasc duminicile, altii detesta ziua de luni .... oare eu ce urasc? ... zilele trecute ma gandeam la razbunare si la satisfactia obtinuta de pe urma ei .... si analizandu-ma mi-am dat seama ca nu as fi in stare sa ma razbun ... sau mai bine zis nu cred ca as obtine satisfactie de pe urma razbunarii .... oare a iubi pe cineva te face incapabil sa urasti si sa te razbuni? .... mereu am vrut sa-l stiu fericit pe el, fiind convinsa ca asta m-ar face fericita pe mine, chiar daca undeva departe, singura si retraind momente de iubire si de pasiune, as fi fericita sa-l stiu ca e bine, ca e iubit asa cum vrea el si ca iubeste .... dar oare eu mai ocup vreun loc in inima lui? ... oare acolo intr-un colt intunecat, si de mult uitat, imaginea mea mai exista? .... atmosfera e deprimanta, afara ploua si e urat, iarna a venit atat de repede incat nu am apucat sa ma bucur de toamna, nu am vazut natura transformandu-se in culori pamantii, nu am cules nici o frunza proaspat cazuta, nu am avut timp sa ma plimb prin parc .... acum deja totul e aproape inghetat, trist ... zapada se lasa asteptata, sarbatorile bat la usa, si dincolo de curatenia traditionala, de pregatitul casei, de gatitul bradului si de micile probleme organizatorice, ne pregatim sa mai imbatranim un an, sa mai trecem odata intr-o noua etapa, sa ne refacem lista pentru anul viitor si sa vedem realizarile de anul acesta .... ma gandesc acum la cei care sunt departe, la prietenii vechi cu care am depasit barierele distantei si am mentinut legatura, la lucrurile pe care le-am pierdut de-a lungul anilor si la ce au insemnat pentru mine, la lucrurile bune si la cele mai butin bune la mine, la tot ceea ce ma inconjoara .... ma gandesc ce o sa gasesc in desaga mosului, pentru ca inca mai cred in Mos Craciun si chiar cred ca anul acesta o sa-l astept cu biscuiti si cu un pahar cu lapte, ma pregatesc sa fac cadouri celor dragi, ma pregatesc sa ma duc sa-mi vad puiul cel mic si in tot acest timp stiu ca imi voi incarca bateriile si o voi lua de la inceput .... cel mai tare ma doare departarea de prietenele mele, pentru ca viata s-a ocupat si de asta .... serile in 4 au devenit aproape poveste, nu mai reusim sa ne intalnim si sa fim pe aceeasi lungime de unda, au intervenit multe intre noi si poate unele dintre ele chiar din vina noastra .... mi-e dor de iesirile noastre in oras, in care principalul nostru obiectiv era sa ne distram si sa cochetam, sa stam pana dimineata dansand in club, sa fim doar noi... si de cafeaua de a doua zi .... sucul si cafeaua de dres mahmureala ... dar toate au ramas acum prea departe, sunt intr-un trecut parca de fantezie, si chiar uneori ma intreb daca a existat vreodata in realitate sau e doar o fantasma? ... imi place sa cred ca ne am maturizat si acum vietile noastre nu ne mai permit asemenea excentritati dar oare asta e adevarul? .... de ce nu putem fi aceleasi prietene de la inceput? care discutau orice, oricand si pe care nimic nu le putea desparti? ... cine trebuie sa faca primul pas spre impacarea noastra? ... oare in prietenie si in iubire ar trebui sa existe orgolii? ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu