joi, 28 februarie 2008

TEST: Cat de geloasa esti?


Ai inteles ca gelozia nu este tocmai un sentiment nobil, sau cel putin asa vrei sa-i faci pe ceilalti sa creada. Esti maestra autocontrolului, si de multe ori disimulezi bine nepasarea. Il lasi sa creada ca anumite situatii nu te afecteza, pentru ca iti este teama sa nu devii vulnerabila, si apoi mai ai si acea mandrie care cam merge spre orgoliu. Esti si tu om, ti se mai intampla sa fii geloasa, numai ca pe el nu prea il lasi sa vada asta. Ceea ce nu este tocmai bine, pentru ca acumulezi tensiune nervoasa, si cine stie cum va rabufni! Nu spune nimeni sa devii cicalitoare, in niciun caz. Insa tinand totul pentru tine, iti faci singura rau, pentru ca framantarile interne devin mult prea apasatoare, si il ranesti si pe el. Ar mai avea si el nevoie sa-i mai arati uneori ca iti pasa, asta nu inseamna ca te umilesti.

vineri, 22 februarie 2008



... incepe un nou anotimp, a inceput un nou an, sunt intr-o noua relatie, m-am mutat intr-un oras nou, am o casa noua, noi prieteni .... ei bine aveam nevoie de o noua schimbare... :-))

joi, 14 februarie 2008

... intr-o camera intunecata, intr-un pat mare cu asternuturi de matase rosie ma gandeam acum la cum ar trebui sa arate o seara romantica de 14 februarie ... o cina romantica cu trandafiri rosii si sampanie, acompaniata de o muzica suava - eu sunt adepta celor de la pink martini - dupa nenumarate vorbe de iubire si de pasiune, dupa ce discutam problemele de peste zi si dupa ce ne declaram iubire vesnica, dupa sarutari si ocheade sexy... fiintele noastre s-ar uni pentru vecie si sufletele noastre ar levita spre univers, ne-am tine in brate o noapte intreaga, ne-am juca, ne-am iubi si .... doar ca viata nu e o poveste, suntem mult prea ocupati, si ziua noastra va fi abia maine si cu siguranta vom vorbi ore in sir, vom fi inconjurati de prieteni, vom fi obositi, si ne vom rezuma la a ne iubi la fel de frumos ca de fiecare data, ceea ce demonstreaza ca doi oameni se pot iubi in orice conditii, ca nu e nevoie de peisaje de basm sa ne simtim printese si ca nu conteaza cum e el, daca e print sau daca nu, conteaza doar ca e al tau si tu esti a lui si asta face o poveste sa fie perfecta.

.... an de an aud discutii despre sf. valentin si despre modul foarte rapid in care am adoptat sarbatorile americanilor si le-am uitat pe cele romanesti ... eu cred insa ca romanii au nevoie de un motiv sa sarbatoreasca .... viteza cu care lumea munceste, nebunia de zi cu zi ne-a transformat in mici robotei care nu mai stiu sa faca altceva decat sa munceasca, sa stea in trafic si ne trezim seara ca ziua s-a dus, ca nu mai avem timp de nimik, ca e tarziu, ca suntem obositi ... si gata ... e dimineata iar .... vreau sa cred ca normal oamenii se iubesc zi de zi, ca e frumos sa iti surprinzi partenerul in fiecare clipa, ca fericirea si iubirea e cadoul suprem, dar cred in acelasi timp ca ne-am plictisi intr-o astfel de viata, ca perfectiunea sta in noi dar e totusi utopica .... ca tocmai dovada suprema de iubire sta in a te indragosti de defectele partenerului, de a forma acea echipa puternica, .... asa ca, atat am de spus,pentru ca lumea nu se schimba din vorbe ci din fapte .... va doresc o seara incendiara, inventiva, sexy si plina de pasiune!

duminică, 3 februarie 2008

omul asta e un geniu ....


Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana cand soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii.
As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor... Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata..
N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!
Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.
Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii...
Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.
Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor. Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.
Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.
Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.
Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii. Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.
Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine. (Gabriel Garcia Marquez)

inceput de blog .... inceput de viata!


Gaudi a murit calcat de tren ... geniul lui se manifesta atat de intens incat mergand pe liniile de tren, probabil calculand gravitatii si probabilitati legate de constructia colosului numit Sagrada Familia, nu a auzit semnalele acestuia si si-a pierdut viata.Dar oare mai exact la ce se gandea acesta? .... Oare viata e acel tren si noi decidem daca auzim sau nu semnalul? .... Ma intreb daca exista cu adevarat o carte imensa undeva in ceruri, in care e descrisa cu amanunt viata noastra .... daca ar fi asa Dumnezeu sau Entitatea Suprema.... cred ca se distreaza copios cand ne vede "luptand" cu viata ... ce minciuna frumoasa! .... oare sunt eu acum pe liniile de tren? ... oare o sa aud semnalele acestuia? .... Simt acum ca sunt intr-un carusel, imobilizata, si vad cum vietile tuturor trec cu repeziciune prin ochii mei .... acum totul se misca foarte rapid .... si uneori imi inspira frica .... Incerc din toate fortele sa ma transform fortat in femeie,..... sa uit de copilul din mine, copil care ma face fericita .... si sa ma port cum "imi cere varsta si societatea"..... ma trezesc uneori din somn, nu pentru ca m-ar speria vreun vis, dar stau si ma gandesc la mine, si la modul in care mi-am canalizat viata .... imi e frica de acest nou inceput si sunt derutata .... ma leaga sentimente de acasa dar ma simt linistita aici .... si sper sa pot uni cele doua vieti .... am o stare de neliniste generala si ma tot gandesc la nebunia lui Dali... la Petrarca si a lui Beatrice, pe care a iubit-o in taina si i-a dedicat toata opera, la Steaua fara nume .... la mine si la ce am fost noi, la mine si la ce a fost cu altul, si acum la mine si la ce as fi putut avea cu altcineva ....

...... the end .....

sunt propriul meu PR


.... obisnuinta creaza monstrii ... ar fi varianta mea la "somnul ratiunii naste monstri" ... e complicata viata in anul 2007 ... traim in niste rigori sociale inexplicabile si absurde ... nu avem voie sa vorbim de carti pentru ca nu e "cool", vorbim de Dior, Dolce, L.V. sau Versace si de fapt traim intr-o lume superficiala unde nimeni nu-l stie pe cel de langa el si unde "multumesc" ... sau alte astfel de cuvinte par demodate .... totul e trecator ... azi iubesti pe cineva, maine ai anumiti prieteni si azi stau si ma gandesc in trecut si au ramas putine amintiri si unele zone cicatrizate ... oare cum au reusit unii oameni sa ramana impreuna pentru eternitate ... sunt singura si vreau pe cineva ... iubesc si am o relatie serioasa, sunt iubita dar ma sufoc, ma oboseste, ma face sa fiu "rea" ... sau poate doar mi-e frica si incerc sa maschez asta .... as vrea sa cred ca undeva in stiva de carti pe care am citit-o si pe care o voi mai citi o sa gasesc raspunsuri la toate intrebarile, dar mi-e teama ca nu e vorba doar de o actiune de PR, nu e o strategie de marketing, nu tine de promovare si nici de produs, de data asta nu are pret, dar are greutate, ... si apasa pe sufletul meu, dar .... in final asta e viata mea pe care o ador si la care multi ravnesc ... ...

zero regrete!


Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.


octavian paler - avem timp

rezolutie pentru anul 2008


... am inceput anul cu experiente noi care m-au invatat sa ma descopar si sa ma apreciez mai des ... am descoperit efectul cuvintelor "te iubesc" ... "esti frumoasa" .... "iubito" ... am descoperit ca e bine sa ai incredere in tine, am inteles ca cei care ma judeca si ma jignesc o fac doar pentru ca imi sunt inferiori, pentru ca doar asa ma pot dobora, pentru ca sunt lasi .... mi-am propus ca rezolutie pentru anul nou sa imi duc propriile razboaie, sa ma pun pe primul loc, sa nu mai bag mana in foc pentru nimeni si sa devin mai egoista, .... trebuie sa invat sa pun propria-mi persoana pe primul loc ... am descoperit ca am o familie minunata care imi da energia necesara vietii, si mi-e rusine sa recunosc, dar uitasem asta, am legat prietenii cred eu temeinice departe de lumea mea si departe de realitatea de aici, ... m-am intors la pasiunile mele de o viata pe care le ignorasem in ultima perioada si .... in sfarsit, chiar daca viata mea nu mai e atat de spectaculoasa si de agitata,.... pot in sfarsit sa spun ca sunt fericita ... sunt singura, ma dedic mie, imi propun si merg spre o mare schimbare, si sunt fericita ...

no comment ...


... oare cand am devenit atat de confuza? .... m-am transformat oare intr-o femeie cu tabieturi si cu fitze de nepatruns? .... refuz sa cred asta si trebuie sa trec de propriile bariere si sa ajung dincolo de "linia inamica". unii urasc duminicile, altii detesta ziua de luni .... oare eu ce urasc? ... zilele trecute ma gandeam la razbunare si la satisfactia obtinuta de pe urma ei .... si analizandu-ma mi-am dat seama ca nu as fi in stare sa ma razbun ... sau mai bine zis nu cred ca as obtine satisfactie de pe urma razbunarii .... oare a iubi pe cineva te face incapabil sa urasti si sa te razbuni? .... mereu am vrut sa-l stiu fericit pe el, fiind convinsa ca asta m-ar face fericita pe mine, chiar daca undeva departe, singura si retraind momente de iubire si de pasiune, as fi fericita sa-l stiu ca e bine, ca e iubit asa cum vrea el si ca iubeste .... dar oare eu mai ocup vreun loc in inima lui? ... oare acolo intr-un colt intunecat, si de mult uitat, imaginea mea mai exista? .... atmosfera e deprimanta, afara ploua si e urat, iarna a venit atat de repede incat nu am apucat sa ma bucur de toamna, nu am vazut natura transformandu-se in culori pamantii, nu am cules nici o frunza proaspat cazuta, nu am avut timp sa ma plimb prin parc .... acum deja totul e aproape inghetat, trist ... zapada se lasa asteptata, sarbatorile bat la usa, si dincolo de curatenia traditionala, de pregatitul casei, de gatitul bradului si de micile probleme organizatorice, ne pregatim sa mai imbatranim un an, sa mai trecem odata intr-o noua etapa, sa ne refacem lista pentru anul viitor si sa vedem realizarile de anul acesta .... ma gandesc acum la cei care sunt departe, la prietenii vechi cu care am depasit barierele distantei si am mentinut legatura, la lucrurile pe care le-am pierdut de-a lungul anilor si la ce au insemnat pentru mine, la lucrurile bune si la cele mai butin bune la mine, la tot ceea ce ma inconjoara .... ma gandesc ce o sa gasesc in desaga mosului, pentru ca inca mai cred in Mos Craciun si chiar cred ca anul acesta o sa-l astept cu biscuiti si cu un pahar cu lapte, ma pregatesc sa fac cadouri celor dragi, ma pregatesc sa ma duc sa-mi vad puiul cel mic si in tot acest timp stiu ca imi voi incarca bateriile si o voi lua de la inceput .... cel mai tare ma doare departarea de prietenele mele, pentru ca viata s-a ocupat si de asta .... serile in 4 au devenit aproape poveste, nu mai reusim sa ne intalnim si sa fim pe aceeasi lungime de unda, au intervenit multe intre noi si poate unele dintre ele chiar din vina noastra .... mi-e dor de iesirile noastre in oras, in care principalul nostru obiectiv era sa ne distram si sa cochetam, sa stam pana dimineata dansand in club, sa fim doar noi... si de cafeaua de a doua zi .... sucul si cafeaua de dres mahmureala ... dar toate au ramas acum prea departe, sunt intr-un trecut parca de fantezie, si chiar uneori ma intreb daca a existat vreodata in realitate sau e doar o fantasma? ... imi place sa cred ca ne am maturizat si acum vietile noastre nu ne mai permit asemenea excentritati dar oare asta e adevarul? .... de ce nu putem fi aceleasi prietene de la inceput? care discutau orice, oricand si pe care nimic nu le putea desparti? ... cine trebuie sa faca primul pas spre impacarea noastra? ... oare in prietenie si in iubire ar trebui sa existe orgolii? ....

... ganduri


Mi e dor sa fiu din nou mica, sa n am griji, sa fiu iar inocenta si normala, sa cred in oameni, sa ma simt iubia si ocrotita, sa cred in minuni si in Mos Craciun, mi e dor sa ma plimb pe strada si sa vad oameni frumosi si normali, mi e dor sa cred in iubire si in sinceritate, mi e dor sa vad si sa simt bunatate, si caldura, si liniste, mi e dor de strazi ce nu mai sunt, de copaci la umbra carora ma odihneam, mi e dor de case, de oameni ce nu mai sunt.

Mi e dor de iubire, si de vise, si de plimbari prin parc. Mi e dor de curat si de frumos, de bucurie din nimic, mi e dor sa impartasesc, sa fac cadouri si sa primesc. Mi e dor sa sune cineva la usa, sa vina cineva cu flori, sau doar cu un zambet pe buze, mi e dor sa ma cert si sa ma supar. Mi e dor sa plang de bucurie, sa ma supar de prea bine, mi e dor sa ma cert si sa ma impac.

Mi e dor sa cred ca mai exista bine, ca mai exista bunatate, ca mai exista credinta si ca mai poate fi pace intre noi si n sufletele noastre. Mi e dor sa pot spune ce cred, mi e dor sa pot fi complet sincera si cu altcineva decat cu mine insami.

Mi e dor de ce a fost de ce este si de ce va fi, de oameni pe care i am iubit ii iubesc si ii voi iubi.
Mi e dor de o lume inchipuita ce o vad doar eu in mintea mea .
Mi e dor de oameni buni si normali, nepatati si neviciati.
Mi e dor de mine cea care am fost si nu mai sunt.
Mi e dor sa pot uita raul si retine binele.
Mi e dor de ce va fi.....azi, maine, peste ani....
Mi e dor de speranta, si de optimism, de planuri marete si de calatorii imaginare.
Mi e dor de dimineti cu soare si ciripit de pasarele, de seri calde si cu tihna, de zile mai bune si mai implinite.
Mi e dor de mine, de noi, de voi, de tot.....

un an nou, o noua viata ...


... un nou an, o noua viata .... am revenit in Bucuresti, un oras care acum imi pare sumbru, trist, gri, imbatranit ....mi-am petrecut sfarsitul de an intr-o tara minunata, cu oameni superbi, cu o cultura dierita pe care eu, ca european poate daca o analizez nu o sa o inteleg, dar am fost acolo in concediu si am explorat, am descoperit Egiptul Antic, m-am indragostit de acele locuri, nu am judecat, am apreciat, mi-am bucurat sufletul si trupul si m-am intors cu bateriile incarcate si mult mai bogata, mult mai fericita, si poate cu o alta gandire. Am vazut acolo cum frumosul se contopeste in banal, cum lucrurile sunt altfel si nu neaparat mai rele sau mai bune, ci doar altfel, cum oamenii traiesc cu putin si sunt fericiti, cum timpul chiar daca acelasi difera, ... si am invatat un lucru superb ... am invatat ca trebuie sa ma iubesc pe mine, ca trebuie sa-mi iubesc viata si prietenii, ca viata e frumoasa, ca timpul e scurt, ca familia e cel mai important pilon al vietii si am mai descoperit ceva.... am vazut ca omul se sperie de timp, iar timpul se sperie de piramide .... m-am intors intr-o lume mohorata, printre oameni care desi au venit din concedii sunt la fel de stresati si de nervosi, am revenit intr-o lume plina de probleme si de oameni stresati, dar o parte din mine a ramas acolo, a ramas in nisipul saharei, in apele cristaline ale marii rosii, in ochii oamenilor si in bunatatea localnicilor, o parte din mine a ramas acolo dusa de vant spre un sat de beduini, inca mai dau tarcoale piramidelor, inca mai admir templele si mormintele din valea regilor, inca sunt acolo ....