luni, 30 martie 2009

... animalele trebuie sa stea in padure!

















Initiativa apartine Mihaelei Berciu, consultant de imagine, care este acompaniata in acest demers de fotograful Alex Galmeanu si s-a concretizat in Proiectul 112, din care face parte o expozitie de fotografie menita sa te surprinda. In cadrul expozitiei ii vei descoperi pe multi dintre barbatii celebri ai Romaniei, pozati in ipostaze neobisnuite, ca victime ale violentei in familie.

Ilie Nastase, Dan Bittman, Elan Schwartzenberg, Razvan Ciobanu, Lucian Mandruta, Andi Moisescu, Tudor Chirila, Alexandru Abagiu, Catalin Botezatu, dr. Constantin Stan, Razvan Mazilu, Andrei Gheorghe, Florin Piersic Jr., Cristian Mungiu, Edi Petrosel, Horia Brenciu, Tudor Giurgiu, Dan Chisu, Smiley, Mihai Petre, Catalin Stefanescu, Dragos Bucurenci, Vlad Craioveanu si Mihai Dobrovolschi sunt cei 24 de barbati celebri care isi imprumuta imaginea acestei cauze. Multe dintre poze sunt socante -violenta nu poate fi niciodata reprezentata sau perceputa altfel- iar poza cu Andrei Gheorghe - la morga - este, poate, cea mai socanta dintre acestea.

Expozitia Proiectului 112 este deschisa in perioada 25 martie-8 aprilie in Holul Aulei Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” (luni-vineri 12.00 - 20.00, sambata 10.00 - 18.00, duminica 10.00 - 16.00), urmand ca in data de 30 martie sa aiba loc o licitatie pentru aceste poze. Toate fondurile stranse in urma Proiectului 112 vor fi donate in intregime Programului Casa Blu, urmand a fi folosite pentru intretinerea adapostului pentru femeile si copiii victime ale violentei in familie.

Expoziţia „Proiect 112” e reversul „masculin” al celei din septembrie 2008, „Natural Born Beauties”, când 25 de celebrităţi feminine s-au lăsat pozate fără machiaj în cadrul unei campanii pentru prevenirea cancerului.

Deşi pare paradoxal la o primă privire, la acest al doilea proiect - iniţiat de Mihaela Berciu şi vernisat ieri în holul Aulei Bibliotecii Central Universitară din Bucureşti (BCU) - mesajul transmis este legat de violenţa domestică.

„Statistic vorbind, în cazul violenţei în familie, bărbaţii sunt iniţiatorii, iar femeile, victimele. Ne-am gândit să adunăm atunci mai mulţi bărbaţi, lideri de opinie în domeniul lor, şi să îi punem în situaţia în care sunt puse foarte multe dintre femei. Am vrut să le arătăm cum ar fi dacă lucrurile s-ar inversa”, spune Gâlmeanu. Deşi există victime şi în rândul bărbaţilor, adaugă artistul, numărul lor e insignifiant în România.

luni, 23 martie 2009

duminică, 22 martie 2009

PABLO NERUDA - AMOR



Mujer, yo hubiera sido tu hijo, por beberte
la leche de los senos como de un manantial,
por mirarte y sentirte a mi lado y tenerte
en la risa de oro y la voz de cristal.
Por sentirte en mis venas como Dios en los ríos
y adorarte en los tristes huesos de polvo y cal,
porque tu ser pasara sin pena al lado mío
y saliera en la estrofa -limpio de todo mal-.

Cómo sabría amarte, mujer, cómo sabría
amarte, amarte como nadie supo jamás!
Morir y todavía
amarte más.
Y todavía
amarte más
y más.
.... in mod normal nu ma consider o persoana usor de influentat, altii spunand chiar ca sunt greu de convins fiind un bun negociator si un interlocutor de temut ... dar am avut intrebari despre problema femeii musulmane mai ales datorita firii mele razvratite si deoarece ma declar o feminista convinsa si mai ales pentru ca militez pentru independenta chiar daca nu sunt inteleasa in general .... asa am inceput cu pasi mici ancheta, cercetarea si mai ales am incercat sa inteleg chiar daca la inceput din carti si mai apoi din surse sigure ... culminand cu vizitele mele in lumea musulmana .... moment in care concluziile au devenit tot mai clare si mai relevante ...
Femeile ocupa un loc foarte important in societatea islamica. Spre deosebire de alte religii, Islamul tine femeia la mare faima. Importanta ei ca mama si ca sotie a fost aratata clar de Profetul Muhammed.

Profetul a spus: "Paradisul se afla sub picioarele mamelor noastre" Odata cineva l-a Intrebat pe Profet: "Cine merita cea mai mare grija din partea mea?" Profetul i-a raspuns: "Mama ta (el a repetat aceasta de trei ori), apoi tatal tau si apoi rudele tale cele mai apropiate".

.... in discursul sau de adio la 'Arafah, profetul a spus: "O, oameni buni, sotiile voastre au anumite drepturi asupra voastra si voi aveti anumite drepturi asupra lor. Purtati-va bine cu ele si fiti buni cu ele, pentru ca ele sunt partenerele, sprijinul vostru."

Profetul a mai spus: "Cel mai bun dintre voi este cel mai bun fata de sotia sa."

Aceste zicatori(pentru ca invatamintele islamice sunt scrise sub forma de fabule sau zicatori .... uneori chiar ghicitori) demonstreaza clar pozitia importanta data femeilor In Islam. Dar mai exista barbati, in special in vest, care mai au indoieli in privinta statutului femeilor in Islam. Pentru acesti oameni, femeia musulmana este considerata aproape ca un prizonier intre cei patru pereti ai casei, o non-persoana, ca cineva care nu are drepturi si traieste sub dominatia barbatului. Aceste notiuni sunt total gresite si se bazeaza mai mult pe ignoranta decat pe cunoasterea Islamului. Unul din ritualurile tinand de Hajj este o plimbare rapida intre As-Safa si Al-Marmah care este destinata rememorarii intamplarii lui Hajirah (Hagar), mama Profetului Isma'il, care a alergat intre aceste doua dealuri pentru a gasi apa. Aceasta este o alta dovada a importantei date femeii de catre Islam.

Pentru a judeca false idei ale oamenilor din vest, ar fi folositor sa studiem atitudinea fata de femei in diferite societati din trecut:

* in timpul civilizatiei romane, de exemplu, femeia era privita ca un sclav.
* grecii o considerau un bun care se putea cumpara si vinde.
* primii crestini le vedeau pe femei ca pe niste ademenitoare, raspunzatoare de caderea lui Adam.
* in India, hindusii, pana curand, o considerau pe femeie mai rea ca moartea, molimile, serpii sau chiar iadul. Viata unei sotii se sfarsea cu viata sotului ei. in trecut, vaduva trebuia sa sara in flacarile rugului funerar al sotului.
* in statul arab preislamic, femeia era considerata o cauza de durere si nefericire, iar fetitele erau cateodata ingropate de vii dupa nastere.
* in Franta in 587 CE, s-a tinut o adunare pentru a stabili daca femeia poate fi sau nu considerata cu adevarat o fiinta umana!
* Henri VlIl in Anglia le-a interzis femeilor citirea bibliei,
* In Evul mediu Biserica catolica le-a tratat pe femei ca pe cetateni de o clasa inferioara.
* in universitatile din Cambridge si Oxford, studentii si studentele nu au avut drepturi egale pana In 1964.
* inainte de 1850, femeile nu erau considerate cetateni In Anglia, iar englezoaicele nu aveau nici un fel de drepturi personale pana in 1882.

Daca retinem aceste imagini si privim pozitia femeilor in Islam, trebuie sa ajungem la concluzia ca Islamul le-a eliberat pe femei de stadiul intunecat al obscuritatii inca de acum 1400 ani!

Islamul este o religie a bunului simt si se acorda cu fiinta umana. El recunoaste realitatile vietii. Aceasta nu inseamna ca a recunoscut egalitatea femeii cu barbatul in toate privintele. Mai degraba, Islamul le-a definit femeilor indatoririle legate de structura biologica diferita.

Teoretic in ziua de azi lucrurile sunt pe un fagas normal si femeile au drepturi aproape egale ele fiind independente si capabile sa si stabileasca si sa -si cladeasca propriul destin.
In Islam, femeia are o identitate distincta si separata. Islamul le-a dat femeilor dreptul la proprietatea personala. Ea este proprietara propriilor bunuri. Nimeni (tata, sot sau frate) nu are vreun drept asupra lor asa cum doreste, in limitele Halal (legal) si ale Haram (nelegal).

Islamul i-a dat dreptul la mostenire. Ea are o parte din proprietatea tatalui, sotului sau fratelui fara copii, In cazul In care acestia mor.

Ea are dreptul de a-si alege sotul. Nimeni nu-i poate opune o decizie peste vointa ei. Ea are dreptul de a cere separarea (Khula) de sotul ei daca mariajul lor devine imposibil de suportat. Daca un barbat se Indoieste fals de castitatea unei femei acel barbat e declarat incapabil de a demonstra aceasta. Aceasta arata cum e pazita onoarea unei femei de false acuzatii.

Coranul le cere musulmanilor sa le trateze cu blandete pe femei. Tot acesta ii face pe sotii musulmani raspunzatori de intretinerea sotiei lor. Femeilor, li se cere sa ramana ascultatoare si caste.

O femeie are dreptul de a-si dezvolta talentele si de a lucra in limitele Islamului. Islamul permite unei femei maritate non-musulmane sa-si pastreze propria religie, iar sotul nu se poate amesteca in aceasta libertate. Acest lucru este aplicabil femeilor crestine si evreice casatorite cu soti musulmani.

In realitate lucrurile stau altfel. In Egipt femeile au parte de aceste drepturi
in limitele islamului ceea ce ne da de gandit ... in timpul excursiei in Egipt am avut sansa sa discut cu ghidul nostru de calatorie si sa mi clarific anumite dileme .... am descoperit in el un barbat aparent deschis si modern dar toata fascinatia lui pentru femeia europeana se oprea cand ajungeam la sotia lui .... care tot ghid turistic fiind ... era oarecum libera in anumite limite .. mi-a spus ca s-au casatorit din dragoste fiind colegi de facultate dar rigiditatea din vocea lui a devenit obsesiva cand vorbea despre faptul ca ea e ghid de muzeu, ca trebuie sa stea akasa .... ca nu a parasit tara niciodata ..... intreaga ei viata gravita in jurul lui si nu se sfia sa spuna asta.

Islamul este un sistem de viata cinstit si echilibrat. Alaturi de drepturile femeii, se mentioneaza si indatoririle sale.

O femeie musulmana trebuie sa aiba in considerare urmatoarele indatoriri:

1. Credinta In Tawhid si practica Islamului in primul rand. O femeie musulmana trebuie sa-si practice Salah-ul, sa plateasca Zakah pe propria avere (daca acesta este aplicabil), sa mearga la Hajj ori de cate ori isi poate permite acest lucru. Ea este scutita de Salah si poate amana Sawm in timpul ciclului sau menstrual, dar trebuie sa faca dupa aceea zilele pierdute. Rugaciunea de vineri (Jum'ah) este optionala pentru femei.

2. Ei i se cere sa-si mentina tot timpul castitatea. Nu trebuie sa aiba relatii extra-maritale. Acelasi lucru este valabil si pentru barbati.O femeie musulmana nu poate divorta legal sau mai bine zis nu poate sa ceara ea divortul decat daca isi prinde sotul in patul conjugal cu alta femeie ... si trebuie sa aiba martori.

3. Este datoria ei sa creasca copiii conform nevoilor Islamului. Ea trebuie sa-si ingrijeasca familia si are un control aproape absolut asupra treburilor casnice, desi familia e condusa de consultatie si cooperare reciproca. Ea este regina familiei si vegheaza asupra vietii domestice.

4. Ea ar trebui sa se imbrace modest si sa poarte Hijab (basma de acoperire) cand iese undeva, sau cand va intalni barbati adulti printre rudele ei apropiate. Ea nu trebuie sa poarte haine barbatesti. Interesant si fascinant e faptul ca sub acele rochii lungi o mare parte dintre ele sunt de o frumusete nemaivazuta ... sunt impecabile, parfumate, pretioase si extrem de feminine. Ar trebui sa ne fortam atentia si sa urmarim acele trupuri miscandu-se si unduindu-se .... e o poveste in miscarea lor .... e o fascinatie a interzisului combinata cu o curiozitate arzatoare ....

5. Ea este ajutorul sotului ei. O sotie credincioasa este asemeni unui acoperamant, izvor de pace, fericire si multumire pentru sotul ei.

6. Daca i se cere sa mearga impotriva poruncilor lui Allah, ea trebuie sa-l infrunte chiar si pe sotul, tatal sau fratele ei.

7. Se presupune ca ea va proteja proprietatea sotului si tot ceea ce-i apartine, in absenta acestuia.

Islamul considera ca sotul si sotia se completeaza reciproc. Nici unul nu-l domina pe celalalt. Fiecare are drepturile si indatoririle sale individuale, Impreuna ei formeaza o familie linistita si fericita care constituie baza unei societati unite si prospere.

Barbatul si femeia nu sunt egali In Islam. Ei au trasaturi fizice si biologice diferite. Islamul recunoaste conducerea femeii de catre barbat, dar nu intelege prin aceasta dominatie.

Un barbat obisnuit este mai puternic, mai greu, mai inalt si are muschii mai tari decat o femeie obisnuita. Femeile pot ramane gravide si da nastere la copii, dar barbatii nu pot. Femeile tind sa fie sensibile, emotive si tandre, in timp ce, comparativ, barbatii sunt putin emotivi si mai practici.

De-a lungul istoriei, barbatii si femeile nu au fost niciodata tratati identic. Islamul le-a dat femeilor o dreapta pozitie, si nu au incercat sa atenteze la legile divine. Alte religii si filozofii nu au fost capabile de a exprima rolul exact si drept al femeilor pana astazi. In vest, femeile au fost aproape reduse la statutul unui obiect de placere si capriciu. Si femeile au fost tentate sa se autodegradeze, fara a-si da seama, in timpurile moderne devenind, in numele egalitatii, obiecte exploatate de catre barbati, iar sloganele despre libertate si egalitate le-au redus la obiecte de joc. Ele nu au castigat nici libertatea, nici egalitatea, ci mai degraba si-au pierdut locul natural in casa.

Marocul este o tara musulmana moderna .... credinta si cultura marocana difera fata de celelalte colturi ale lumii .... un barbat marocan mi a spus ca la ei exista un proverb care spune ca barbatul cand nu e langa femeie e un leu iar cand este langa acesta e o pisicuta .... tot acest barbat mi a descris povestea lui .... s-a insurat din dragoste cu o femeie care nu corespundea standardului lui social, dar totusi si a infruntat familia si a luat-o de nevasta pe femeia care credea ca i va fi alaturi toata viata, doar ca povestea lor de dragoste s-a terminat dupa 3 ani de zile ... dragostea parca a disparut si s-au trezit doi straini .... resemnandu-se si-a trimis mama si sora sa i gaseasca o noua nevasta de data asta dupa traditia musulmana .... femeile s-au dus la baia comunala pentru ca de acolo se aleg nevestele .... si i au adus o noua nevasta (o fata tanara, virgina, timida, desteapta) cu care s-a casatorit si cu care acum are 3 copii .... vorbind intr-un cadru restrans si familiar a recunoscut ca a ajuns sa o iubeasca pe aceasta din urma mai mult decat pe propria-i viata ... si mai mult sau mai putin cu aceste cuvinte a recunoscut ca e un caz fericit ... pentru ca in majoritatea cazurilor casniciile aranjate nu functioneaza si sunt urmate de nefericire si tristete ....

Femeia musulmana ca si cea crestina e unica. Femeia in general se dezvolta in stransa dependenta cu mediul din care provine pentru ca fiind mama are si o putere de sacrificiu si de adaptare fabuloasa. Mediul social, tipologia individuala, genele, cultura, anturajul, educatia, viata ... toate sunt responsabile pentru ceea ce devine ea in interdependenta cu ceilalti ....

Suntem unice, suntem fabuloase si speciale dar avem in acelasi timp nevoie de un echilibru, de un suflet care sa ne completeze si sa ne dea aripi ...

vineri, 13 martie 2009

Feminismul si fascinatia Seherezadei


Şeherezada este povestitoarea din O mie şi una de nopţi şi o ipotetică regină persană. Regele persan Shahryar, în urma descoperirii că soţia sa, pe care o iubea, l-a înşelat, se înfurie şi porunceşte să fie omorâtă. Convins că toate femeile sfârşesc prin a deveni infidele, ordonă apoi marelui său vizir să-i aducă în fiecare zi câte o fecioară, cu care se căsătoreşte şi petrece câte o noapte, decapitând-o a doua zi. După 3 ani, marele vizir, nemaigăsind fecioare pentru regele său, îi împărtăşeşte problema frumoasei şi inteligentei sale fiice, Şeherezada. Aceasta se oferă să devină următoarea soţie a regelui. Tatăl său se opune iniţial, dar în urma hotărârii ei, până la urmă acceptă resemnat.
În noaptea nunţii Şeherezada, la cererea surorii sale Dunyazada, care nu-şi găsea somnul (de fapt fiind pusă de sora sa), începe să-i spună proaspătului soţ o poveste, pe care însă nu o termină, întrerupând-o chiar în momentul culminant, la răsăritul soarelui, regele fiind astfel nevoit să o ţină în viaţă încă o zi, pentru a afla sfârşitul povestirii. Următoarea noapte Şeherezada termină prima poveste şi începe alta, şi tot aşa de 1001 ori, de unde şi numele colecţiei de povestiri O mie şi una de nopţi. Printre cele mai cunoscute povestiri se numără „Ali Baba şi cei 40 de hoţi”, „Aladin şi lampa fermecată” şi „Cele şapte călătorii ale lui Sinbad marinarul”.
În tot acest timp Şeherezada îi naşte regelui 3 fii şi îl convinge de fidelitatea ei, acesta păstrând-o de soţie.

„Senzualitate aprinsa si viclenie“, iata caracterizarea pe care o face Ovidiu Papadima Seherezadei in „Prefata“ volumului O mie si una de nopti publicat in 1996. „Menirea intru frumusete, ideal, compasiune“ e caracterizarea Seherezadei pe care o face Elena Vacarescu intr-o conferinta tinuta pe 3 martie 1924 la Université des Annales din Paris si publicata in revista acestei institutii.
Doua viziuni diferite asupra aceleiasi femei in care Michel Gall vedea pe printesa Sirin din dinastia sasanizilor, care a domnit intre anii 590 si 628. Seherezada nu e doar personajul de poveste, ci e femeia musulmana de ieri si de azi, iar daca admiratia barbatului pentru ea e trezita de viclenie si arta de a insela, pe femeie o fascineaza puterea sa de sacrificiu: Seherezada se ofera pentru a se duce la regele Sahriar pentru a fi „ori ultima dintre cele care sa fie data mortii ori veriga care sa inchida lantul grozaviei“,astfel ca Elena Vacarescu, una din feministele recunoscute pe plan international in perioada interbelica si reprezentanta Romaniei la Societatea Natiunilor Unite, poate spune: „E o hotarare care pune in lumina, prin vointa femeii, legea neindurata a jertfei, sacrificiul alesilor in folosul celor multi, a unicului in favoarea tuturora“.
Seherezada declara: „Trebuie ca prin mine fiicele Islamului sa fie mantuite“ . In acest moment, fiica vizirului isi depaseste propria conditie si menire, aceea de a face placere stapanului. Robia sa „aurita“ e zdrobita de puterea sa de sacrificiu. Pentru feministe, fascinatia Seherezadei nu provine din frumusetea si viclenia ei, ci din aceasta capacitate de jertfa in beneficiul celor multi.
Pentru Elena Vacarescu, Seherezada e simbolul sacrificiului suprem. In conferinta sa din 1924, Elena Vacarescu descrie in amanunt momentul in care Seherezada se pregateste sa moara: „calaul astepta pe scara in forma de melc, cu securea lucind sub sclipatul lunii si licarul stelelor“.... „Trecand pragul funebru, Seherezada nu-si pierde cumpatul, nu freamata deloc: ea priveste drept in ochii lui Sahriar si acesta da inapoi“. Imaginea scarii in forma de melc nu e intamplatoare, e o metafora care trebuie interpretata in lumina misticismului islamic, in care scara iubirii are mai multe trepte, pe care Jad Hatem le descrie pornind de la lectura lui Fénelon:
„1. O iubire a lui Dumnezeu nu pentru el insusi, ci pentru darurile care, deosebite fiind de el, depind de puterea lui;
2. O iubire a lui Dumnezeu ca instrument al fericirii noastre (…) numita iubire de tipul purei concupiscente;
3. O iubire de tipul sperantei, unde predomina ideea rasplatii;
4. O iubire de tipul caritatii amestecate unde prevaleaza motivul dezinteresat;
5. Iubirea pura: Dumnezeu poate fi iubit cu o iubire pura, unde motivul interesului propriu nu are niciun amestec“.
Scara pe care se pregateste sa urce Seherezada are cinci trepte, iar cea pe care se opreste e cea dea patra: Seherezada accepta jertfa in mod dezinteresat, condusa de sentimentul caritatii. Mantuirea celorlalte femei musulmane depinde de jertfa ei, cei multi se vor purifica prin jertfa unuia singur, de aici si imaginea pe care o prezinta Elena Vacarescu, a „unicului“ care se sacrifica in folosul celorlalti. Curajul pe care il citeste Sahriar in ochii Seherezadei ii schimba acesteia destinul. Timp de o mie si una de nopti, regele va asculta fascinat povestile Seherezadei: „Ascultandu- te timp de o mie si una de nopti raman cu un suflet profund schimbat, voios si imbibat de fericirea de a trai“. Sahriar se casatoreste cu Seherezada, care va deveni sotia sa unica si sultana.
Seherezada era pregatita sa se sacrifice pentru surorile musulmane, dar viata sa a fost crutata. Spiritul sau de sacrificiu inspira insa mai tarziu femeile musulmane in alegerea drumului martiriului in numele Islamului. Femeile musulmane care se sacrifica depasesc acest moment „ratat“ din istoria lor si infaptuiesc ceea ce Seherezada doar si-a dorit. Dorinta de sacrificiu devine o forta de „producere“, asa cum o numeste Gilles Deleuze, ceea ce inseamna ca puterea dorintei o transforma in realitate. Daca in timpul revolutiei islamice din Iran dirijata de Khomeyni corpul femeilor nu era acceptat pentru martiriu, ci doar ca imagine reflectata a furiei si dorintei de jertfa a barbatilor, dupa 11 septembrie 2001 se produce „incarnarea“ corpului feminin in lumea islamica: din ce in ce mai multe femei sunt implicate in atacurile teroriste sinucigase, cele mai multe, in numar de 15, fiind inregistrate in Irak. Inainte de atacurile teroriste din 2001, femeile musulmane nu puteau lupta fizic contra dusmanului reprezentat de Statele Unite si Occident, iar exprimarea antagonismului intre lumea islamica si lumea occidentala se facea doar prin intermediul vestimentatiei, al voalului si al hainelor care acopera intreg trupul. Prin acelasi vesmant, femeile musulmane sinucigase isi duc astazi la indeplinire planul terorist, ascunzand explozibilul sub rochiile numite „abayas“ care le invaluie din cap pana la calcaie. Legile islamice interzic atingerea femeilor, astfel ca agentii de securitate nu pot perchezitiona nici o femeie potential terorista. Martiriul este astfel sigur pentru o femeie terorista sinucigasa.

Seherezada – feminista universala

Seherezada poate fi orice femeie musulmana care de-a lungul timpului s-a dedicat celor multi. Huda Sharawi e cea mai cunoscuta feminista din Orientul Mijlociu, liderul miscarii feministe in Egipt din 1923 pana in 1947. Nu e exclus ca in Seherezada celor O mie si una de nopti Elena Vacarescu sa o fi vazut pe Huda Sharawi, care in anul sustinerii respectivei conferinte punea bazele Uniunii Feministe Egiptene. Crescuta si educata in harem, iar mai tarziu casatorita cu liderul politic Ali Sharawi, Huda Sharawi va fi prima femeie aristocrata musulmana care se va expune in public fara val in 1923. Devenita in 1920 membra a partidului Wafd, al carui vicepresedinte era sotul sau, Huda Sharawi va participa la manifestatii de protest contra britanicilor, desi sotul sau ii interzisese acest lucru. Se va desolidariza apoi de sotul sau si in momentul in care cere public acordarea de drepturi politice femeilor din Egipt. Prin actiunile sale, Huda Sharawi se expune oprobriului public, dar castiga simpatia si sprijinul femeilor musulmane.
Actiunile feministei egiptene pot fi comparate cu cele ale feministelor din Romania. In 1914, Sharawi creeaza Societatea Intelectuala a Egiptenelor, avand drept scop obtinerea drepturilor politice. In Romania, in 1919, ia nastere Asociatia de Emancipare Civila si Politica a Femeii Romane, prezidata de Elena Meissner. In 1916, printesa Alexandrina Cantacuzino creeaza Societatea Nationala Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane, care are scopuri caritabile, iar in 1919, la Cairo, sub presedintia onorifica a Hudei Sharawi, se pun bazele Societatii Femeii Noi, care isi propune alfabetizarea tinerelor, scopul fiind nu doar caritabil, ci si politic. In 1921, Alexandrina Cantacuzino creeaza Consiliul National al Femeilor Romane, iar in 1923, Huda Sharawi infiinteaza Uniunea Feminista a Egiptenelor, ambele organizatii aderand la asociatiile internationale care revendica dreptul de vot pentru femei: Uniunea Hudei Sharawi va deveni membra a Aliantei Internationale pentru Sufragiu, in timp ce Consiliul National al Femeilor Romane se afiliaza la Consiliul International al Femeilor. Preocuparea egiptenelor pentru invatamant, scolile de puericultura si notiunile de igiena se concretizeaza intr-un dispensar care devine mai tarziu un mare spital. O scoala de puericultura se creeaza si la Bucuresti din initiativa Elenei Romniceanu, membra a Consiliului National al Femeilor Romane. Huda Sharawi pune bazele unei „case a femeii“, iar Alexandrina Cantacuzino inaugureaza Casa Femeii in Bucuresti, care cuprinde un restaurant cu preturi modice, o cantina pentru studentii saraci, o biblioteca, dar si un serviciu medical care acorda intre 20 si 25de consultatii zilnice si asistenta juridica gratuita. Cécile Brunschvicg, figura proeminenta a feminismului francez, noteaza intr-un articol din revista La Française in 1933 impresiile sale dupa vizitarea Casei Femeii din Bucuresti, centru feminin si feminist creat la initiativa Alexandrinei Cantacuzino: „Dans le très beau voyage que je venais de faire j’avais vu des palais somptueux, des villas exquises, des objets d’art uniques, sans penser jamais à les désirer; mais je confesse qu’à la Maison de la Femme j’ai éprouvé le péché d’envie. En France, les oeuvres philantropiques ou sociales sont chez elles, mais nous, féministes, nous n’avons pas notre (…) salle de réunion, notre bibliothèque. Est-ce trop tard? Et ne pouvons-nous espérer encore qu’au lieu de ces divisions puériles qui séparent nos associations, nous pourrons un jour unir nos efforts pour réaliser, nous aussi, la Maison de la Femme, centre de l’activité féminine et féministe française?“
Daca actiunile feministelor din Romania pot deveni model pentru feministele din Franta, pentru feminismul egiptean modelul ales de Huda Sharawi e cel francez. Contactele pe care le-a avut cu feministele din Franta au inspirat- o pe Sharawi in actiunile sale.
Crearea Uniunii Feministe a Egiptenelor in 1923 vine ca urmare a demisiei Hudei Sharawi din partidul Wafd, care nu dorea sa se implice in acordarea de drepturi femeilor. Programul Uniunii comporta sase puncte politice, 19 socioeconomice si sapte dedicate egalitatii intre sexe. Acordarea drepturilor politice pentru femei face parte din demersul aristocratei musulmane, ca si din demersul aristocratei Alexandrina Cantacuzino. In programul Consiliului National al Femeilor Romane e inscris dreptul de vot, alaturi de alte puncte economice si culturale. Sa mai notam ca in Egipt se lanseaza revista Egipteanca in limba franceza, iar in Romania exista revista Romanca. Articolele au continut politic si intelectual si se inscriu in aria „feminism, sociologie, arta“. Daca in 1929 femeile musulmane obtin dreptul de a se inscrie la Universitate, in acelasi an romancele obtin drepturi politice partiale.
Activitatea Hudei Sharawi la nivel international e comparabila cu cea a printesei Alexandra Cantacuzino. Egipteanca prezideaza in 1938 Conferinta femeilor din Orient, care condamna activitatile sioniste din Palestina si politica britanica. La initiativa sa are loc in 1944 primul congres feminist arab, care doreste sa ofere o cetatenie femeilor si barbatilor din statele arabe foste colonii. In 1923, Alexandrina Cantacuzino pune bazele Micii Intelegeri Feminine, care grupeaza Romania, Polonia, Iugoslavia, Grecia si Cehoslovacia, iar in calitate de presedinta a acestei organizatii initiaza conferinte balcanice, aducand in discutie cetatenia politica a femeilor din Romania. In calitate de vicepresedinta a Consiliului International al Femeilor, in 1938 se remarca prin pozitia sa intransigenta fata de invazia Manciuriei de catre Japonia.
Asa cum organizatiile feministe si partidele vor disparea in Egipt odata cu venirea la putere a lui Nasser, asa dispar asociatiile feministe si politice in Romania dupa preluarea puterii de catre Carol al II-lea. Asociatiile de femei vor avea doar roluri caritabile, atat in Egipt cat si in Romania.
Vorbind despre Huda Sharawi, Sonia Dayan-Herzbrun se refera la mesajul sau universal[15], un mesaj care era transmis in acelasi timp si de feministele din Romania. Desi feministele din cele doua tari actioneaza in functie de contextul politic specific tarii lor, actiunile pe care le intreprind sunt identice.
Seherezada nu a fost o feminista, dar viata sa a inspirat feministele musulmane si nemusulmane, dovedind ca femeile fac parte dintr-o „mare familie internationala“, asa cum spunea presedinta Consiliului International al Femeilor in anii ’20. Un simbol feminin poate fi un exemplu pentru ceilalti, indiferent de religie sau de apartenenta la un spatiu occidental sau ne-occidental. Fascinatia modelului feminin din lumea islamica trebuie inteleasa nu numai din perspectiva marii familii internationale feminine, dar si din perspectiva Islamului insusi, care considera ca femeia trebuie sa se supuna barbatului, cel care e reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant. Femeia care reuseste sa depaseasca aceasta conditie, cum e cazul Seherezadei, devine un simbol al emanciparii, al desprinderii de cutume si al inovarii. Dincolo de semnificatia povestii prin care traieste Seherezada, ceea ce fascineaza femeile posteritatii e spiritul de sacrificiu, curajul de a privi moartea intruchipata de calau fara regretul de a parasi aceasta lume. Pentru o femeie musulmana pentru care Paradisul nu inseamna placere sau fericire, acceptarea mortii nu poate decat sa trezeasca admiratia, dar si compasiunea, asa cum a exprimat-o Elena Vacarescu in conferinta din 1924.

.... draga jurnalule .... care e diferenta dintre pasiune si ratiune?



Sthendal, scriitor francez de-o notorietate absoluta, are meritul de a fi zugravit in romanele sale,controversata "dragoste", sub toate aspectele sale: mistuitoare, izvor de fericire, drum spre agonie sufleteasca, ratiune, interes meschin. Ce este dragostea? Fiecare dintre noi are propria definitie, propriile dimensiuni si axe reprezentative.
Boaba de concret din intregul relativ, ar fi ca, dragostea se prezinta sub doua mari dimensiuni: pasiunea si ratiunea.
Sthendal a incercat sa defineasca modelul iubirii pasionale, facand referire la fenomenul de "cristalizare". El afirma ca "daca arunci o ramura uscata intr-o mina de sare, cu timpul, aceasta se va acoperi de cristale stralucitoare, pana cand, dintr-un simplu vreasc, va deveni o adevarata bijuterie". Generalizand aceasta metafora, se intelege ca, prin diverse mecanisme pur umane, de cele mai multe ori cufundate in pragurile subconstientei, ii atribuim unei persoane obisnuite calitati pozitive pe care, de cele mai multe ori, aceasta nu le poseda in realitate.
Dragostea pasionala este produsul imaginatiei noastre. La polul opus, dragostea rationala, este cea sedimentata, matura, bine fundamentata atat subconstient cat mai ales, constient. Se ajunge astfel la recunoasterea si mai ales acceptarea aspectelor negative ale persoanei iubite. Dragostea rationala presupune sentimente profunde fata de o alta persoana, in deplina cunoastere a celuilalt, asa cum este el in realitate, cu bune si rele.

Eu cred ca: 1.Te iubeste cu adevarat acela care, stie totul despre tine si TOTUSI, te iubeste. Dragostea pasionala tinde sa infrumuseteze partenerul, asa cum, cristalele de sare transforma o ramura uscata, intr-o bijuterie. Dragostea rationala, nu este interes ascuns, ci, se traduce prin constientizarea calitatilor si a defectelor partenerului.
2. A iubi rational inseamna a-ti fi dragi pana si defectele partenerului. Sintagma presupune ratiunea, constienta, observarea nu numai a laturilor pozitive (existente sau imaginate) ci si a celor mai putin placute.
Stiintific dovedit(si s-au facut suficiente studii in acest domeniu), dragostea pasionala rezista cel mult 2 ani, dupa care, ori suporta o metamorfoza, transformandu-se in rationalizarea relatiei , ori se stinge, la fel de repede cum focul arde , lasand in urma doar cenusa.
Distinctia intre "a iubi din interes" si a "iubi rational" este vitala pentru a intelege profunzimea iubirii mature. Rationalizarea presupune constiinta, apartenenta, constrangeri, respect, apreciere, admiratie,placerea fiecarei zile impreuna, dorinta de a surmonta obstacolele in doi.
Atat timp cat exista aceasta, atat timp cat exista motive reale pentru care sa-l iubesti, exista si motive pentru care sa-ti aperi relatia, mai ales de tine insati - aici intervine vocea subconstientului si vorbesc din experienta ... doar ca eu am realizat asta mult prea tarziu :-(
A iubi rational, a vedea si accepta persoana de langa tine, in deplina sa realitate, este calea sigura spre a evita dezamagirile profunde atunci cand focul pasiunii se stinge si tot ce-am mai putea spune este .. "ce-o fi fost in capul meu, ce-am putut sa vad/iubesc la el??"