Sthendal, scriitor francez de-o notorietate absoluta, are meritul de a fi zugravit in romanele sale,controversata "dragoste", sub toate aspectele sale: mistuitoare, izvor de fericire, drum spre agonie sufleteasca, ratiune, interes meschin. Ce este dragostea? Fiecare dintre noi are propria definitie, propriile dimensiuni si axe reprezentative.
Boaba de concret din intregul relativ, ar fi ca, dragostea se prezinta sub doua mari dimensiuni: pasiunea si ratiunea.
Sthendal a incercat sa defineasca modelul iubirii pasionale, facand referire la fenomenul de "cristalizare". El afirma ca "daca arunci o ramura uscata intr-o mina de sare, cu timpul, aceasta se va acoperi de cristale stralucitoare, pana cand, dintr-un simplu vreasc, va deveni o adevarata bijuterie". Generalizand aceasta metafora, se intelege ca, prin diverse mecanisme pur umane, de cele mai multe ori cufundate in pragurile subconstientei, ii atribuim unei persoane obisnuite calitati pozitive pe care, de cele mai multe ori, aceasta nu le poseda in realitate.
Dragostea pasionala este produsul imaginatiei noastre. La polul opus, dragostea rationala, este cea sedimentata, matura, bine fundamentata atat subconstient cat mai ales, constient. Se ajunge astfel la recunoasterea si mai ales acceptarea aspectelor negative ale persoanei iubite. Dragostea rationala presupune sentimente profunde fata de o alta persoana, in deplina cunoastere a celuilalt, asa cum este el in realitate, cu bune si rele.
Eu cred ca: 1.Te iubeste cu adevarat acela care, stie totul despre tine si TOTUSI, te iubeste. Dragostea pasionala tinde sa infrumuseteze partenerul, asa cum, cristalele de sare transforma o ramura uscata, intr-o bijuterie. Dragostea rationala, nu este interes ascuns, ci, se traduce prin constientizarea calitatilor si a defectelor partenerului.
2. A iubi rational inseamna a-ti fi dragi pana si defectele partenerului. Sintagma presupune ratiunea, constienta, observarea nu numai a laturilor pozitive (existente sau imaginate) ci si a celor mai putin placute.
Stiintific dovedit(si s-au facut suficiente studii in acest domeniu), dragostea pasionala rezista cel mult 2 ani, dupa care, ori suporta o metamorfoza, transformandu-se in rationalizarea relatiei , ori se stinge, la fel de repede cum focul arde , lasand in urma doar cenusa.
Distinctia intre "a iubi din interes" si a "iubi rational" este vitala pentru a intelege profunzimea iubirii mature. Rationalizarea presupune constiinta, apartenenta, constrangeri, respect, apreciere, admiratie,placerea fiecarei zile impreuna, dorinta de a surmonta obstacolele in doi.
Atat timp cat exista aceasta, atat timp cat exista motive reale pentru care sa-l iubesti, exista si motive pentru care sa-ti aperi relatia, mai ales de tine insati - aici intervine vocea subconstientului si vorbesc din experienta ... doar ca eu am realizat asta mult prea tarziu :-(
A iubi rational, a vedea si accepta persoana de langa tine, in deplina sa realitate, este calea sigura spre a evita dezamagirile profunde atunci cand focul pasiunii se stinge si tot ce-am mai putea spune este .. "ce-o fi fost in capul meu, ce-am putut sa vad/iubesc la el??"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu