Feminismul si fascinatia Seherezadei

Şeherezada este povestitoarea din O mie şi una de nopţi şi o ipotetică regină persană. Regele persan Shahryar, în urma descoperirii că soţia sa, pe care o iubea, l-a înşelat, se înfurie şi porunceşte să fie omorâtă. Convins că toate femeile sfârşesc prin a deveni infidele, ordonă apoi marelui său vizir să-i aducă în fiecare zi câte o fecioară, cu care se căsătoreşte şi petrece câte o noapte, decapitând-o a doua zi. După 3 ani, marele vizir, nemaigăsind fecioare pentru regele său, îi împărtăşeşte problema frumoasei şi inteligentei sale fiice, Şeherezada. Aceasta se oferă să devină următoarea soţie a regelui. Tatăl său se opune iniţial, dar în urma hotărârii ei, până la urmă acceptă resemnat.
În noaptea nunţii Şeherezada, la cererea surorii sale Dunyazada, care nu-şi găsea somnul (de fapt fiind pusă de sora sa), începe să-i spună proaspătului soţ o poveste, pe care însă nu o termină, întrerupând-o chiar în momentul culminant, la răsăritul soarelui, regele fiind astfel nevoit să o ţină în viaţă încă o zi, pentru a afla sfârşitul povestirii. Următoarea noapte Şeherezada termină prima poveste şi începe alta, şi tot aşa de 1001 ori, de unde şi numele colecţiei de povestiri O mie şi una de nopţi. Printre cele mai cunoscute povestiri se numără „Ali Baba şi cei 40 de hoţi”, „Aladin şi lampa fermecată” şi „Cele şapte călătorii ale lui Sinbad marinarul”.
În tot acest timp Şeherezada îi naşte regelui 3 fii şi îl convinge de fidelitatea ei, acesta păstrând-o de soţie.

„Senzualitate aprinsa si viclenie“, iata caracterizarea pe care o face Ovidiu Papadima Seherezadei in „Prefata“ volumului O mie si una de nopti publicat in 1996. „Menirea intru frumusete, ideal, compasiune“ e caracterizarea Seherezadei pe care o face Elena Vacarescu intr-o conferinta tinuta pe 3 martie 1924 la Université des Annales din Paris si publicata in revista acestei institutii.
Doua viziuni diferite asupra aceleiasi femei in care Michel Gall vedea pe printesa Sirin din dinastia sasanizilor, care a domnit intre anii 590 si 628. Seherezada nu e doar personajul de poveste, ci e femeia musulmana de ieri si de azi, iar daca admiratia barbatului pentru ea e trezita de viclenie si arta de a insela, pe femeie o fascineaza puterea sa de sacrificiu: Seherezada se ofera pentru a se duce la regele Sahriar pentru a fi „ori ultima dintre cele care sa fie data mortii ori veriga care sa inchida lantul grozaviei“,astfel ca Elena Vacarescu, una din feministele recunoscute pe plan international in perioada interbelica si reprezentanta Romaniei la Societatea Natiunilor Unite, poate spune: „E o hotarare care pune in lumina, prin vointa femeii, legea neindurata a jertfei, sacrificiul alesilor in folosul celor multi, a unicului in favoarea tuturora“.
Seherezada declara: „Trebuie ca prin mine fiicele Islamului sa fie mantuite“ . In acest moment, fiica vizirului isi depaseste propria conditie si menire, aceea de a face placere stapanului. Robia sa „aurita“ e zdrobita de puterea sa de sacrificiu. Pentru feministe, fascinatia Seherezadei nu provine din frumusetea si viclenia ei, ci din aceasta capacitate de jertfa in beneficiul celor multi.
Pentru Elena Vacarescu, Seherezada e simbolul sacrificiului suprem. In conferinta sa din 1924, Elena Vacarescu descrie in amanunt momentul in care Seherezada se pregateste sa moara: „calaul astepta pe scara in forma de melc, cu securea lucind sub sclipatul lunii si licarul stelelor“.... „Trecand pragul funebru, Seherezada nu-si pierde cumpatul, nu freamata deloc: ea priveste drept in ochii lui Sahriar si acesta da inapoi“. Imaginea scarii in forma de melc nu e intamplatoare, e o metafora care trebuie interpretata in lumina misticismului islamic, in care scara iubirii are mai multe trepte, pe care Jad Hatem le descrie pornind de la lectura lui Fénelon:
„1. O iubire a lui Dumnezeu nu pentru el insusi, ci pentru darurile care, deosebite fiind de el, depind de puterea lui;
2. O iubire a lui Dumnezeu ca instrument al fericirii noastre (…) numita iubire de tipul purei concupiscente;
3. O iubire de tipul sperantei, unde predomina ideea rasplatii;
4. O iubire de tipul caritatii amestecate unde prevaleaza motivul dezinteresat;
5. Iubirea pura: Dumnezeu poate fi iubit cu o iubire pura, unde motivul interesului propriu nu are niciun amestec“.
Scara pe care se pregateste sa urce Seherezada are cinci trepte, iar cea pe care se opreste e cea dea patra: Seherezada accepta jertfa in mod dezinteresat, condusa de sentimentul caritatii. Mantuirea celorlalte femei musulmane depinde de jertfa ei, cei multi se vor purifica prin jertfa unuia singur, de aici si imaginea pe care o prezinta Elena Vacarescu, a „unicului“ care se sacrifica in folosul celorlalti. Curajul pe care il citeste Sahriar in ochii Seherezadei ii schimba acesteia destinul. Timp de o mie si una de nopti, regele va asculta fascinat povestile Seherezadei: „Ascultandu- te timp de o mie si una de nopti raman cu un suflet profund schimbat, voios si imbibat de fericirea de a trai“. Sahriar se casatoreste cu Seherezada, care va deveni sotia sa unica si sultana.
Seherezada era pregatita sa se sacrifice pentru surorile musulmane, dar viata sa a fost crutata. Spiritul sau de sacrificiu inspira insa mai tarziu femeile musulmane in alegerea drumului martiriului in numele Islamului. Femeile musulmane care se sacrifica depasesc acest moment „ratat“ din istoria lor si infaptuiesc ceea ce Seherezada doar si-a dorit. Dorinta de sacrificiu devine o forta de „producere“, asa cum o numeste Gilles Deleuze, ceea ce inseamna ca puterea dorintei o transforma in realitate. Daca in timpul revolutiei islamice din Iran dirijata de Khomeyni corpul femeilor nu era acceptat pentru martiriu, ci doar ca imagine reflectata a furiei si dorintei de jertfa a barbatilor, dupa 11 septembrie 2001 se produce „incarnarea“ corpului feminin in lumea islamica: din ce in ce mai multe femei sunt implicate in atacurile teroriste sinucigase, cele mai multe, in numar de 15, fiind inregistrate in Irak. Inainte de atacurile teroriste din 2001, femeile musulmane nu puteau lupta fizic contra dusmanului reprezentat de Statele Unite si Occident, iar exprimarea antagonismului intre lumea islamica si lumea occidentala se facea doar prin intermediul vestimentatiei, al voalului si al hainelor care acopera intreg trupul. Prin acelasi vesmant, femeile musulmane sinucigase isi duc astazi la indeplinire planul terorist, ascunzand explozibilul sub rochiile numite „abayas“ care le invaluie din cap pana la calcaie. Legile islamice interzic atingerea femeilor, astfel ca agentii de securitate nu pot perchezitiona nici o femeie potential terorista. Martiriul este astfel sigur pentru o femeie terorista sinucigasa.

Seherezada – feminista universala

Seherezada poate fi orice femeie musulmana care de-a lungul timpului s-a dedicat celor multi. Huda Sharawi e cea mai cunoscuta feminista din Orientul Mijlociu, liderul miscarii feministe in Egipt din 1923 pana in 1947. Nu e exclus ca in Seherezada celor O mie si una de nopti Elena Vacarescu sa o fi vazut pe Huda Sharawi, care in anul sustinerii respectivei conferinte punea bazele Uniunii Feministe Egiptene. Crescuta si educata in harem, iar mai tarziu casatorita cu liderul politic Ali Sharawi, Huda Sharawi va fi prima femeie aristocrata musulmana care se va expune in public fara val in 1923. Devenita in 1920 membra a partidului Wafd, al carui vicepresedinte era sotul sau, Huda Sharawi va participa la manifestatii de protest contra britanicilor, desi sotul sau ii interzisese acest lucru. Se va desolidariza apoi de sotul sau si in momentul in care cere public acordarea de drepturi politice femeilor din Egipt. Prin actiunile sale, Huda Sharawi se expune oprobriului public, dar castiga simpatia si sprijinul femeilor musulmane.
Actiunile feministei egiptene pot fi comparate cu cele ale feministelor din Romania. In 1914, Sharawi creeaza Societatea Intelectuala a Egiptenelor, avand drept scop obtinerea drepturilor politice. In Romania, in 1919, ia nastere Asociatia de Emancipare Civila si Politica a Femeii Romane, prezidata de Elena Meissner. In 1916, printesa Alexandrina Cantacuzino creeaza Societatea Nationala Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane, care are scopuri caritabile, iar in 1919, la Cairo, sub presedintia onorifica a Hudei Sharawi, se pun bazele Societatii Femeii Noi, care isi propune alfabetizarea tinerelor, scopul fiind nu doar caritabil, ci si politic. In 1921, Alexandrina Cantacuzino creeaza Consiliul National al Femeilor Romane, iar in 1923, Huda Sharawi infiinteaza Uniunea Feminista a Egiptenelor, ambele organizatii aderand la asociatiile internationale care revendica dreptul de vot pentru femei: Uniunea Hudei Sharawi va deveni membra a Aliantei Internationale pentru Sufragiu, in timp ce Consiliul National al Femeilor Romane se afiliaza la Consiliul International al Femeilor. Preocuparea egiptenelor pentru invatamant, scolile de puericultura si notiunile de igiena se concretizeaza intr-un dispensar care devine mai tarziu un mare spital. O scoala de puericultura se creeaza si la Bucuresti din initiativa Elenei Romniceanu, membra a Consiliului National al Femeilor Romane. Huda Sharawi pune bazele unei „case a femeii“, iar Alexandrina Cantacuzino inaugureaza Casa Femeii in Bucuresti, care cuprinde un restaurant cu preturi modice, o cantina pentru studentii saraci, o biblioteca, dar si un serviciu medical care acorda intre 20 si 25de consultatii zilnice si asistenta juridica gratuita. Cécile Brunschvicg, figura proeminenta a feminismului francez, noteaza intr-un articol din revista La Française in 1933 impresiile sale dupa vizitarea Casei Femeii din Bucuresti, centru feminin si feminist creat la initiativa Alexandrinei Cantacuzino: „Dans le très beau voyage que je venais de faire j’avais vu des palais somptueux, des villas exquises, des objets d’art uniques, sans penser jamais à les désirer; mais je confesse qu’à la Maison de la Femme j’ai éprouvé le péché d’envie. En France, les oeuvres philantropiques ou sociales sont chez elles, mais nous, féministes, nous n’avons pas notre (…) salle de réunion, notre bibliothèque. Est-ce trop tard? Et ne pouvons-nous espérer encore qu’au lieu de ces divisions puériles qui séparent nos associations, nous pourrons un jour unir nos efforts pour réaliser, nous aussi, la Maison de la Femme, centre de l’activité féminine et féministe française?“
Daca actiunile feministelor din Romania pot deveni model pentru feministele din Franta, pentru feminismul egiptean modelul ales de Huda Sharawi e cel francez. Contactele pe care le-a avut cu feministele din Franta au inspirat- o pe Sharawi in actiunile sale.
Crearea Uniunii Feministe a Egiptenelor in 1923 vine ca urmare a demisiei Hudei Sharawi din partidul Wafd, care nu dorea sa se implice in acordarea de drepturi femeilor. Programul Uniunii comporta sase puncte politice, 19 socioeconomice si sapte dedicate egalitatii intre sexe. Acordarea drepturilor politice pentru femei face parte din demersul aristocratei musulmane, ca si din demersul aristocratei Alexandrina Cantacuzino. In programul Consiliului National al Femeilor Romane e inscris dreptul de vot, alaturi de alte puncte economice si culturale. Sa mai notam ca in Egipt se lanseaza revista Egipteanca in limba franceza, iar in Romania exista revista Romanca. Articolele au continut politic si intelectual si se inscriu in aria „feminism, sociologie, arta“. Daca in 1929 femeile musulmane obtin dreptul de a se inscrie la Universitate, in acelasi an romancele obtin drepturi politice partiale.
Activitatea Hudei Sharawi la nivel international e comparabila cu cea a printesei Alexandra Cantacuzino. Egipteanca prezideaza in 1938 Conferinta femeilor din Orient, care condamna activitatile sioniste din Palestina si politica britanica. La initiativa sa are loc in 1944 primul congres feminist arab, care doreste sa ofere o cetatenie femeilor si barbatilor din statele arabe foste colonii. In 1923, Alexandrina Cantacuzino pune bazele Micii Intelegeri Feminine, care grupeaza Romania, Polonia, Iugoslavia, Grecia si Cehoslovacia, iar in calitate de presedinta a acestei organizatii initiaza conferinte balcanice, aducand in discutie cetatenia politica a femeilor din Romania. In calitate de vicepresedinta a Consiliului International al Femeilor, in 1938 se remarca prin pozitia sa intransigenta fata de invazia Manciuriei de catre Japonia.
Asa cum organizatiile feministe si partidele vor disparea in Egipt odata cu venirea la putere a lui Nasser, asa dispar asociatiile feministe si politice in Romania dupa preluarea puterii de catre Carol al II-lea. Asociatiile de femei vor avea doar roluri caritabile, atat in Egipt cat si in Romania.
Vorbind despre Huda Sharawi, Sonia Dayan-Herzbrun se refera la mesajul sau universal[15], un mesaj care era transmis in acelasi timp si de feministele din Romania. Desi feministele din cele doua tari actioneaza in functie de contextul politic specific tarii lor, actiunile pe care le intreprind sunt identice.
Seherezada nu a fost o feminista, dar viata sa a inspirat feministele musulmane si nemusulmane, dovedind ca femeile fac parte dintr-o „mare familie internationala“, asa cum spunea presedinta Consiliului International al Femeilor in anii ’20. Un simbol feminin poate fi un exemplu pentru ceilalti, indiferent de religie sau de apartenenta la un spatiu occidental sau ne-occidental. Fascinatia modelului feminin din lumea islamica trebuie inteleasa nu numai din perspectiva marii familii internationale feminine, dar si din perspectiva Islamului insusi, care considera ca femeia trebuie sa se supuna barbatului, cel care e reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant. Femeia care reuseste sa depaseasca aceasta conditie, cum e cazul Seherezadei, devine un simbol al emanciparii, al desprinderii de cutume si al inovarii. Dincolo de semnificatia povestii prin care traieste Seherezada, ceea ce fascineaza femeile posteritatii e spiritul de sacrificiu, curajul de a privi moartea intruchipata de calau fara regretul de a parasi aceasta lume. Pentru o femeie musulmana pentru care Paradisul nu inseamna placere sau fericire, acceptarea mortii nu poate decat sa trezeasca admiratia, dar si compasiunea, asa cum a exprimat-o Elena Vacarescu in conferinta din 1924.