duminică, 2 martie 2008

Freamat Trist ... (2005)

Pe strazi pustii azi ratacesc in noapte
Suspin amar dup-amintiri ce ma lovesc
Tresar, si ma trezesc intr-un ocean de lacrimi
Inca mi-e greu sa recunosc ca te iubesc.

Vad frunzele zburand hoinar, plangand
aud cum vantul canta-n jale-un dor,
Copacii tremura loviti de negru fior,
Si al meu suflet urla, ca un coiot in neagra noapte.

Doar marea linistit vegheaza-n taina
Poveste ce de-abia acum e la-nceput,
Cuprinde-n bratele ei mari si protejeaza ...
Acesti nebuni ce vor de azi sa uite de trecut.

Cand norii negri asupra ei se-aduna,
Si valuri mari mananca malul ei abrupt,
Noi invatam acum ca numai impreuna,
Ca doar din noi vine acum puterea ca sa lupt.

As vrea acum sa duca vantu-ndepartare
Acele lacrimi ce curgeau amar pe -obrazul meu,
Sa innotam ca doi delfini indragostiti in mare,
Si sa uitam, sa stergem tot ce a fost rau.

Sa fim ca soarele si luna vesnic impreuna,
Eu sa m-afund in orizont .... tu sa rasari,
Sa ne-ntalnim macar o clipa, .... o secunda ....
Vreau sa profiti de ea, sa-mi spui ca ma iubesti ....

Niciun comentariu: