... despre calomnie .... publicitate buna sau rea .... important e sa fie numele corect ... :-))

" Toti simtim ca avem de trait o vreme cand, nu din putine pricini, calomnia se gaseste in largul ei, infloreste cu sporita vigoare, prinde in mrejele ei tot mai multi oameni, pangareste si intineza tot mai generos.
A calomnia inseamna a spune despre cineva un neadevar, stiind bine ca e un neadevar, din dorinta si in scopul de a-l discredita. Facand aceasta calomniatorul se aseaza pe o scara morala mai jos decat denuntatorul, pentru ca acesta macar spune despre tine ceva adevarat, si care privit cu alt ochi decat acela al instantei represive, poate fi chiar nobil.
Calomniatorul este cel care te denunta pentru ceea ce n-ai facut si nici n-ai gandit sa faci. Denuntatorul descopera, calomniatorul inventeaza.
Apoi aceasta subspecie de ticalos are nevoie de un spatiu de rezonanta. Daca acest spatiu lipseste are el grija sa-l creeze prin presa, raspandind zvonuri, rastalmacind faptele. (...)

Apoi calomniatorul profita de stramtorile inerente ale tranzitiei, adica se adreseaza unui corp social aflat in suferinta reala, inculcandu-i o explicatie falsa a situatiei. Astfel calomnia opereaza intr-o atmosfera prielnica ei si exploateaza suferintele si nevoile, credulitatea si setea de senzational, incultura de toate tipurile.
Calomnia se poate folosi chiar si de un adevar, scos din context, interpretat tendentios, supus unui proces de intentie, un act real al tau oricat de inocent sau pozitiv poate fi infatisat ca o culpa.

Calomnia prospera pe veselul taram al barfei dulci si al clevetirii. Cine colporteaza lucruri bune despre tine n-are haz, iar daca iti ia cineva apararea i se spune: las ca stiu eu. Stie perfect ca nu dintr-o farmacie ieseai ci de la un amant sau amanta, ca nu esti asa cum te arati, ca esti bastard sau vandut puterii...Ca esti tot ce nu esti. Calomnia se intemeiaza pe doua postulate. Unuia i s-a dat expresie in sec al XVIII lea francez: calomniati, calomniati, tot ramane ceva; celalalt e aproape universal: nu iese fum fara foc.
Ce decurge de aici este cumplit. Nu exista nici o profilaxie importiva calomniei. Calomnia este una din armele cele mai perverse si mai periculoase nascocite de oameni, una din cele mai puternice toxine ale corpului social.

Disproportia dintre facilitatea propagarii si acreditarii calomniei si capacitatea de a te apara este enorma: aproape nimeni nu verifica veridicitatea defaimarii iar daca protestezi, nu exista nici o instanta decisiva nici macar in justitie. Tot ramane ceva. Intai pentru ca dupa ce ai fost injosit prin calomnie te afli si mai injosit daca ripostezi. Sau chiar te umpli de ridicol. Al doilea pentru ca tot nu te crede nimeni pe deplin: nu iese fum fara foc. Al treilea pentru ca orice dezmintire risca sa risipeasca un neadevar picant in favoarea unui adevar plicticos. Si iata-ne victima hulei, cu onoarea patata, cu reputatia terfelita, neputand spera nici macar intr o reabilitare postuma. De ce te zbati, de ce nisipul ucigas al calomniei te inghite mai adanc.
Ai zice ca prin abuz aceasta arma blestemata se toceste. Insa nu...si pana la urma toata lumea se trezeste in noroi, compromiterea devine unanima intr-o devalmasie de oameni cinstiti si de ticalosi.
Intr adevar daca in iuresul acesta sunt dati in vileag si ticalosii adevarati, netrebnicii sadea, o data cu ei se scufunda prihanita si cinstea.

IAR CEI RAI ISI VAD DE DRUMUL LOR FARA SA FI PIERDUT O ONOARE PE CARE NU O AVEAU.

SI IN SFARSIT TE-AI INTREBA: CUM DE-I RABDA PAMANTUL? INSA PAMNATUL, RABDA, SARACUL, RABDA ORICE. IAR CAND SA TE ODIHNESTI IN EL PE MORMANTUL TAU HUZURESTE PALAMIDA CALOMNIEI."

PETRU CRETIA - ESEURI MORALE