Alcoolul - drogul cel mai periculos de pe pamânt

Există un drog mai periculos decât heroina, cocaina sau amfetaminele la un loc. El omoară mai mulţi oameni, ruinează mai multe vieţi, destramă mai multe familii, distruge mai multe cariere profesionale, risipeşte mai mulţi bani şi determină mai multe boli decât celelalte droguri la un loc. O treime din toate cazurile evitabile de moarte sunt asigurate de consumul de alcool. Multe dintre victimele zeului acestui secol, numit automobil, care au ajuns să fie mai numeroase decât cele ucise în ultimul Război mondial, se datorează conducerii sub influenţa alcoolului.

Alcoolul etilic, C2H5OH, este un lichid incolor, cu gust înţepător, arzător. El deprimă activitatetea sistemului nervos central şi periferic. Măsurile obişnuite cu care se consumă băuturile alcoolice (halba, paharul) contin circa 16 grame alcool pur şi necesită mai mult de o oră pentru metabolizarea prin oxidare el nefiind un aliment, ci un drog; acesta străbate rapid orice mucoasă sau membrană şi difuzează rapid în tot organismul, în torentul sangvin şi în creier. Corpul îl tratează ca pe un toxic eliminându-l cu o viteză constantă si maximă, recunoscându-l ca indizirabil. O zecime se elimină prin rinichi, transpiraţie şi respiraţie.

Datorită efectelor sale iniţiale, euforizante, dezinhibante şi relaxante, alcoolul este folosit pe scară largă, individual în familie şi în societate. Mese festive, afaceri, dineuri, petreceri, ceremonii, aniversări sunt tot atâtea ocazii pentru a face să curgă băuturile alcoolice. Oamenii caută tot felul de motive ca să bea : când este cald, ca să se răcorească, când este frig, ca să se încălzească, când sunt fericiţi, ca să sărbătorească, când sunt supăraţi, ca să îşi înece amarul, etc. Realitatea crudă este ca alcoolul nu rezolvă nici una dintre aceste probleme reale, ci oferă doar iluzia rezolvării lor. El are proprietateta de a afecta creierul şi astfel riscul dependenţei şi al abuzului pândeşte în orice moment.

În aceste condiţii, putem spune că alcoolul este o endemie, o plagă a societăţii, a lumii de astăzi. Aproximativ 7 adulţi din 10 sunt băutori şi cel puţin unul dintre ei devine alcoolic. Alcoolismul este o boală; această boală este primară, progresivă, incurabilă - deşi alcoolicul poate fi recuperat prin eforturi complexe, profesionale cu o singură condiţie majoră: să nu se mai atingă de băutură, şi fatală dacă abstinenţa totală nu este realizată.

Prea adesea ambulanţele tranportă de la locul ,,accidentului" pacienţii cu diverse forme ale acestei boli care începe să ia proporţii, după cum am mai spus, endemice.

Prea adesea echipele medicale din serviciile de urgenţă se confruntă cu asemenea cazuri în care asistenţa de urgenţă impune o solicitare zi-noapte care cere multă dăruire, responsabilitate care cere la rândul ei conştiinţă şi competenţă profesională care să asigure bolnavul de urgenţă şi nu în ultimul rând dezbrăcarea de prejudecăţi cum ar fi ,,cine i-a turnat pe gât" ,,cine l-a pus să bea"; să nu uităm că astfel de pacienţi sunt semenii noşrtii fie că ne place sau nu.

Cauzele acestei boli sunt în parte necunoscute; este o boală multifactorială, în care ereditatea joacă un rol major: un părinte alcoolic creşte şansa ca descendenţiisăi să devină alcoolici, de patru ori. Sunt însă şi multiple cauze dobândite: sărăcia, lipsurile, singurătatea, depresia, ostilitatea sau respingerea de către apropiaţi, condiţiile grele de muncă şi lipsa educaţiei, tulburările de caracter şi personalitate, cresc riscul alcoolismului. Cu siguranţă că un rol deloc neglijabil îl joacă şi caracterul de drog, adictiv al al alcoolului. Dependenţa fizică cât şi psihică pe care o dă, ca şi nevoia de a mări doza, pentru a evita consecinţele sevrajului şi a funcţiona într-o normalitate tot mai precară, au un cuvânt greu de spus. De ce se întâmplă numai cu unii, însă, nu se ştie. Un eminent profesor spunea cândva că dacă medicul vrea să ştie cantitatea reală consumată de către pacient, trebuie să înmulţească cu 3 cantitatea declarată de acesta.
BEŢIA : INTOXICAŢIA ACUTĂ CU ALCOOL.

Se cunosc mai multe faze ale acestei boli :
1) Faza euforizantă. Persoana devine mai volubilă, sociabilă, vorbăreaţă, deschisă, relaxată. Inhibiţiile şi necazurile par a fi uitate, complexele par să dispară. Este faza cârlig, dacă am putea să o numim aşa, prin care alcoolul îşi câştigă adepţii, toate celelalte fiind indezirabile şi penibile, dar trăite de băutor într-o stare de progresie a pierderii discernământului, criticii şi conştienţei. Se produce concomitent o diminuare a vitazei de reacţie şi o pierdere a eficienţei. Concentraţia de alcool în sânge este circa 0,5 g/1000. Dacă indivdul pierde simţul măsurii, ceea ce se întâmplă cel mai adesea, avem de-a face cu următoarea etapă a intoxicaţiei acute co alcool.
2) Faza de excitaţie. Se caracterizează printr-un comportament predominent emoţional, sentimental, adeziv, bizar, imprevizibil, dezordonat. Apar tulburări de gândire, capacitate de judecată scăzută, pierderea controlului asupra acţiunilor. Alcoolemia este în jur de 1/1000. În continuă degringoladă cu toate simţirile şi gândirile în curs de abolire pacientul paharului sau al halbei, ajunge nestingherit la :
3) Faza de confuzie, în care apar semne obiective cu mers tipic ebrios, gesturi şi mişcări necoordonate datorită intoxicaţiei cerebeloase, dezorientare, dispoziţie exagerată cu crize de plâns sau furie, temă, gelozie, vorbire disartrică, vedere dublă, tegumente roşii. Treptat se aboleşte sensibilitatea dureroasă. Pentru zonele reci, risc maxim al degerăturilor, pneumoniei, etc. Alcoolemia 1,5-2g /1000. Într-o asemenea degradare fizică şi neurologică, cât oare îi mai trebuie unui individ să trecă la pasul următor către dezumanizare?
4) Faza stuporoasă. Se caracterizeză prin obnubilare, bolnavul este somnolent, incapabil să umble, s-ar zice că a trecut în ,,lumea drepţilor". Dar nu, aici priceperea şi profesinalismul echipei medicale din serviciul de urgenţă şi A.T.I. intră în acţiune; aş zice că într-o mare măsură omenia trebuie să înceapă lupta teribilă pentru ca zăbrelele morţii să fie rupte şi pacientul eliberat. Acestei faze îi corespunde un nivel alcoolemic de până la 3 g/1000.
5) Coma alcoolică. Alcoolemia este de peste 3 g/1000 cu stare de inconştienţă din care nu poate fi trezit. Dispariţia reflexelor : de apărare, de degluitiţie, osteotendinoase, fotomotor, corneean. în funcţie fe profunzimea comei. Paloare cadaverică, scăderea temperaturii bazale, posibil moartea prin paralizie respiratorie.
Ce mai putem face în faţa unui asemenea tablou tenebru? Alcoolul este un pericol fatal. Trebuie să înţelegem acest lucru, să devenim cunoscători ai limitelor umane şi să ne constituim în exemple de abstinenţă pentru ceilalţi. Ca modelatori ai unei bune educaţii pentru sănătate a populaţiei, noi, asistenţii medicali avem datoria morală de a scoate din ghearele morţii pe aceşti
oameni, care uneori ne sprijină cu voinţa şi curajul lor de a renunţa, iar alteori revin serviciile noastre medicale din ce în ce mai decăzuţi, fizic şi moral.
Iată câteva direcţii profilactice : Creşterea nivelului educativ mai ales la grupurile cu risc crescut ; foarte mulţi realizează proporţiile dezastruoase ale efectelor alcoolului, iar când devin conştienţi este prea târziu şi ignoranţa, uşurinţa cu care le-am tratat este plătită foarte scump.
Şcoala, instituţiile de îngrijire a sănătăţii, organizaţiile non-guvernamentale trebuie să se implice în crearea unei opinii de masă împotriva consumului de alcool. Societatea Alcoolicii Anonimi, trebuie să devină operativă şi la noi în ţară. Schimbarea atitudinii trebuie să creeze o opinie de masă în favoarea abstinenţei. Să fie dezavuate formele sociale de beţivire; cei care aleg să nu bea să fie scutiţi de presiunea socială de a bea, şi să se bucure de respect şi consideraţi e.
Creşterea implicării pesonale, părinţi, profesori, cadre sanitare, lideri de opinie, directori trebuie să ajute la conştientizarea pericolului alcoolului şi să militeze pentru limitarea lui, şi nu în ultimul rând optimizarea reglementărilor publice.
Este deprimant să vezi cum înfloreşte un pseudo-comreţ în formele sale cele mai derizorii, doar pentru a-i tenta pe oameni cu cele mai toxice otrăvuri pentru care se plăteşte un preţ atât de scump : financiar, de sănătate şi de civilizaţie.