Exista pasiuni, exista pasiuni arzatoare, exista tandrete nemasurata. Pentru cat timp? Mi s-a intamplat sa nu am o relatie perfecta cu cineva, sa nu pot spune niciodata ca persoana aceea a fost in totalitate a mea.
Sigur, nu e ceva convenabil pentru o femeie singura. Poate uneori e dureros, e stresant, sa stii ca omul care este langa tine nu iti apartine. Am trait cu el clipe pe care n-am crezut ca le voi trai vreodata, momente de pasiune pe care nu le simtisem pana atunci.
Intr-o anumita etapa a acestei relatii eu am simtit ca vreau mai mult, el a simtit ca vreau prea mult si, in ciuda tuturor lucrurilor frumoase pe care ni le-am spus, sau lucrurilor urate care au venit de la sine, in ciuda a tot ce faurisem impreuna, in ciuda faptului ca luptasem unul pentru altul, am devenit nemultumiti.
Eu pentru ca nu putea fi mereu cu mine, pentru ca l-as fi dorit langa mine uneori cand nu putea sa fie aici, el pentru ca ma credea nemultumita de el, nemultumita de ceea ce putea sa-mi ofere.
Viata pe care am avut-o m-a invatat sa ma multumesc cu putin; ce mi-a oferit el a fost mai mult decat puteam spera ca voi avea? Intr-un anumit fel am gresit pentru ca il doream prea mult, am incercat sa-l ajut si, la un moment dat nici el nu a mai recunoscut ca ii sunt alaturi.
Rautate? ce sens are toata aceasta rautate, ce sens are cand ar putea fi perfect. Am plans de multe ori, am trecut de multe lucruri peste care nu mai voiam sa trec din principiu, numai ca sa simt ce am simtit atata timp, numai pentru a nu renunta la ce a putut sa-mi dea.
Si viata asta m-a facut sa ma inconjor cu o carapace care s-a intarit o data cu trecerea timpului si care respinge orice atac, chiar si un atac care este pur si simplu inofensiv. N-as vrea decat sa inteleaga si sa aprecieze ce ii ofer, asa cum eu am apreciat ce a reusit sa-mi ofere, cu toate ca am facut prostia sa nu-i arat.
Pasiunea mea, tandretea mea, tot ce a mai ramas din sufletul meu care a fost distrus odata, tot ce am mai putut sa dau a fost pentru el? insa m-a respins pentru ca nu voia si nu putea sa se implice. Am vazut pasiunea lui, am vazut ca ma doreste, insa pasiunea se stinge repede?
Vor ramane poate numai amintirile, insa pentru mine va exista si aceasta pasiune, poate ultima din viata asta. Ultima mea pasiune?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Nu v-ati inteles, nu e vina nimanui dar un trandfir are petalele sale si nu ale garoafei...
Nu pastra amarul a ce ar fi putut sa fie, pastreaza dulceata momentelor frumoase, si astfel vei stii ca vor mai fi si altele dar poate ca de acum cu petala potrivita!
Trimiteți un comentariu