sâmbătă, 10 mai 2008

“The Bucket List” - 2007



Cine n-a împãrţit niciodatã o camerã de spital n-o sã înţeleagã ce se petrece cu oamenii ãştia doi. N-o sã înţeleaga neputinţa care îi cuprinde, sentimentul de gol şi de a nimãnui, groaza în faţa a ce va sã vinã şi disperarea greşelilor deja fãcute. Deciziile luate cu ochii în tavan şi fãgãduielile cã de acum încolo totul va fi altfel, cã viaţa va fi croitã cu cât mai puţin negru şi gri, pentru cã tu vei fi altfel, odatã ce scapi şi ieşi pe uşa spitalului.

Şi îţi iei viaţa şi o analizezi cum n-ai fãcut-o niciodatã, ştii cã nu mai poţi repara multe, dar speri ca mãcar de acum încolo sã fii altfel.

Cine n-a împãrţit niciodatã o camerã de spital n-o sã înţeleagã o astfel de prietenie, pentru cã disperarea şi durerea e la dublu şi singura persoanã care te poate înţelege nu e cea iubitã, ci strãinul de lângã tine care îţi ştie chinul.

Carter şi Edward sunt amândoi bolnavi de cancer şi nu mai au mult de trãit. O ştiu şi ei şi fiecare face faţã cum poate distracţiei. Asta pânã în momentul în care Carter pune pe hârtie „The Bucket List”, lucruri pe care ţi le doreşti fãcute înainte sã mori. Modest şi înţelept, nu cere multe. Edward însã gãseşte lista şi aici începe nebunia.

Normal cã fug în jurul lumii, vãd şi fac ce n-au vãzut/fãcut niciodatã pânã atunci. Normal cã devin cei mai buni prieteni, deşi sunt diferiţi ca apa şi uleiul, normal cã unul din ei moare primul şi celãlalt îşi urãşte trãirea.

Ca sã înţelegeţi însã frumuseţea de tãiat vene a filmului, trebuie totuşi sã vã spun cã Edward e Jack Nicholson şi Carter e Morgan Freeman. Ce vreţi mai mult? Doi nebun de frumoşi, unul încãpãţânat şi alintat de cere pumni în faţã tot timpul, glumeţ nevoie mare doar ca sã-şi ascundã suferinţa. Celãlalt, înţelept, potolit, cu un altfel de umor, dar şi specialist în rãspunsuri la „Ştiaţi cã…?”

Ce e mare la filmul ãsta e cã îi crezi. Şi nu e doar talentul, sau asta vreau eu sã cred. Amândoi actorii nu sunt în floarea tinereţii şi pun pariu cã atunci când au fãcut filmul s-au gândit la propriul sfârşit nu o datã.

Filmul are clişeele lui dar le treci cu vederea, pentru cã e o lipsã de respect. Eu aşa o vãd.

E prea devreme pentru „The Bucket List”?

... o poveste impresionanta, un film de exceptie ..... o abordare spectaculoasa a unei teme nu tocmai optimista ..... fara sa mint spun ca e cel mai bun film pe care l-am vazut in ultima vreme .... si il recomand celor cu inima pura si celor dornici de o adevarata poveste de viata ....

Niciun comentariu: