joi, 22 ianuarie 2009
... departe .... dar totusi atat de aproape ..... culoare,pasiune,diversitate si curiozitate!
Indiferent din ce directie ajungi in aceasta tara, Marocul nu este Africa. Daca vii dinspre Europa, ai senzatia ca ai poposit pe un cu totul alt continent decat cel negru, obiceiurile, credintele, arhitectura si uneori chiar relieful ducandu-te cu gandul la Orientul Apropiat. Dimpotriva, daca vii dinspre Africa Sahariana, ai senzatia ca patrunzi in paradisul european.
Ceea ce m-a determinat sa dau titlul articolului de fata a fost contrastul, dar si marea diversitate de culori cu care Marocul isi primeste vizitatorii. De la verdele muntilor din nord – Rif –, la portocaliul dunelor de la Erg Chebby, de la oceanul albastru-verzui ce insoteste coasta de 2.000 de kilometri a Saharei Occidentale, la crestele vesnic inzapezite ale Muntilor Atlas – totul este culoare, articulata de prezenta celor doua populatii care coexista in aceasta tara desertica. Pe de o parte – arabii, cuceritori ai tinuturilor de coasta, aducatori de cultura si civilizatie si buni comercianti, care au legat si leaga Africa Neagra de Orient.
Pe de alta parte – impinsi spre interior de arabi –, berberii, care si-au pastrat vie limba, obiceiurile si traditiile vreme de milenii. Din fuziunea acestor populatii cu maurii, care au stapanit Peninsula Iberica vreme de mai multe sute de ani, a rezultat o civilizatie exotica, uneori cruda si brutala, dar cel mai adesea de un mare rafinament si de un gust artistic desavarsit.
Majoritatea oraselor mari ale Marocului, cu Casablanca si Rabat in frunte, poarta amprenta anilor de protectorat francez: in vecinatatea medinei medievale (medina, ca substantiv comun, inseamna, in araba, oras; astazi, termenul denumeste zonele vechi ale oraselor arabe, delimitate de rest prin ziduri puternice) au fost construite cartiere moderne – villes nouvelles –, cu cladiri aratoase, in care multi europeni au ales sa se retraga dupa pensionare.
Numeroase orase de pe coasta gazduiesc, in interiorul zidurilor construite in urma cu sase secole de catre colonistii spanioli si portughezi, cartiere cu arhitectura alba, maura. Este cazul exoticei medine Asilah – unde ritualul de pictare in alb a zidurilor atrage anual milioane de turisti si unde stradutele medievale inguste il poarta pe calator spre ruinele zidului portughez, ca sa admire apusul.
La mai moderna, dar la fel de exotica medina a Essaouirrei, turistii ajung venind in special dinspre Marakesh. La Essaouirra, totul devine culoare pura: de la de mirodeniile si colorantii naturali, la miile de feluri de papuci lucrati de catre pielarii din Muntii Anti-Atlas, de la stralucirea vesmintelor orientale, la tonurile blande ale esentelor de lemn pretios ce impodobesc palatele maure.
La nord, in muntii Rif-ului, se afla o alta localitate speciala: Chefcheuen. Veche asezare medievala, dispusa in trepte pe colinele cultivate de mii de ani cu canabis, Chefcheuen-ul le ofera vizitatorilor un spectacol unic: strazile stramte si labirintice sunt aproape in intregime pictate in albastru. Aici timpul s-a oprit in loc, iar localnicii sunt imbracati in traditionalele jalaba – un fel de robe lungi cu gluga, care aduc pe undeva cu costumatia cavalerilor Jedi din seria Razboiul Stelelor.
In partea de rasarit a tarii, la granita cu Algeria, se ridica unele dintre cele mai frumoase dune din Sahara. Minunate pensiuni in stil casbah – case fortificate construite din pamant – primesc anual milioane de turisti, veniti sa savureze mancarurile si sa se impartaseasca din simplitatea vietii berberilor. Nici cel mai performant aparat de fotografiat nu poate retine frumusetea culorilor pe care le ia desertul la apus. Intorsi, obositi, la pensiunea noastra, dupa coborarea dunelor pe spinarea unor dromaderi, nu ne ramane decat sa mancam o tadjina sau un cus-cus traditional si sa ascultam muzica berbera, ce bate, dintr-o sumedenie de tobe, ritmul nisipului.
Pasiunea pentru Maroc a crescut in mintea mea cu 2 imagini: cea a desertului Sahara si cea a muntilor Atlas. Mai tarziu am identificat o alta imagine cliseu: vopsitoria de piele din Fes. Orice chiosc cu vederi, orice carte despre Maroc cuprinde aceasta priveliste emblematica a cazanelor colorate. Si multi se intreaba ce e acolo. Asa m-au intrebat si pe mine prietenii care au vazut pozele mele din Maroc. Asta m-a rugat o buna prietena: “Sa faci poze neaparat la vopsitoria de piele de Fes”.
Impactul vizual este foarte puternic acolo si la inceput nu prea realizezi de unde vine farmecul. Cat m-am plimbat prin Maroc am citit reviste sau am frunzarit carti despre oameni din fashion, din decoratiuni interioare, stilisti, arhitecti care fie s-au stabilit in Maroc pe o perioada nedeterminata, in principal in Marrakesh, fie si-au facut case de vacanta atrasi tocmai de melanjul de culori , mozaicuri si culturi. Am imaginat un traseu destul de bogat, in ciuda a ceea ce eu si prietenii mei ne spunem de fiecare data cand venim dintr-o calatorie, ca ar fi trebuit sa mergem mai putin, sa petrecem mai mult timp intr-un loc sau altul. Cand urmatoarea calatorie este la luni intregi distanta te trezesti cu harta unei tari in fata si iti spui ca vrei sa vezi tot...sau aproape tot. Pe masura ce programul pe zile lua contur ne-am dat seama ca trebuie sa lasam muntii Atlas pentru o alta vizita.
De data asta urma sa vedem Marrakesh-ul cu faimoasa piata Djemaa el Fna, Valea Draa, cetatea de la Ait Benhaddou, aproape de studiourile de film de la Ouarzazate, cheile Todra, pentru a simti un pic si cum ar fi o plimbare la “inaltime” dupa care urmeaza desertul, parte atat de asteptata de mine si lectia de cultura si civilizatie: Meknes si Fes, ultimul oras fiind recunoscut ca si capitala spirituala a Marocului. Apoi ne vom intoarce la Casablanca pentru a admira oceanul inainte de plecarea acasa. Tot cu aceasta ocazie am aflat ca celebrul film Casablanca nu a fost filmat in orasul cu acelasi nume ci la Hollywood, dar ca acea cafe Americain a fost inspirata de hotelul El Minzah din Tanger, cel mai luxos hotel, unul de 5 stele, care se mentine din 1930.
Ceea ce m-a determinat sa dau titlul articolului de fata a fost contrastul, dar si marea diversitate de culori cu care Marocul isi primeste vizitatorii. De la verdele muntilor din nord – Rif –, la portocaliul dunelor de la Erg Chebby, de la oceanul albastru-verzui ce insoteste coasta de 2.000 de kilometri a Saharei Occidentale, la crestele vesnic inzapezite ale Muntilor Atlas – totul este culoare, articulata de prezenta celor doua populatii care coexista in aceasta tara desertica. Pe de o parte – arabii, cuceritori ai tinuturilor de coasta, aducatori de cultura si civilizatie si buni comercianti, care au legat si leaga Africa Neagra de Orient.
Pe de alta parte – impinsi spre interior de arabi –, berberii, care si-au pastrat vie limba, obiceiurile si traditiile vreme de milenii. Din fuziunea acestor populatii cu maurii, care au stapanit Peninsula Iberica vreme de mai multe sute de ani, a rezultat o civilizatie exotica, uneori cruda si brutala, dar cel mai adesea de un mare rafinament si de un gust artistic desavarsit.
Majoritatea oraselor mari ale Marocului, cu Casablanca si Rabat in frunte, poarta amprenta anilor de protectorat francez: in vecinatatea medinei medievale (medina, ca substantiv comun, inseamna, in araba, oras; astazi, termenul denumeste zonele vechi ale oraselor arabe, delimitate de rest prin ziduri puternice) au fost construite cartiere moderne – villes nouvelles –, cu cladiri aratoase, in care multi europeni au ales sa se retraga dupa pensionare.
Numeroase orase de pe coasta gazduiesc, in interiorul zidurilor construite in urma cu sase secole de catre colonistii spanioli si portughezi, cartiere cu arhitectura alba, maura. Este cazul exoticei medine Asilah – unde ritualul de pictare in alb a zidurilor atrage anual milioane de turisti si unde stradutele medievale inguste il poarta pe calator spre ruinele zidului portughez, ca sa admire apusul.
La mai moderna, dar la fel de exotica medina a Essaouirrei, turistii ajung venind in special dinspre Marakesh. La Essaouirra, totul devine culoare pura: de la de mirodeniile si colorantii naturali, la miile de feluri de papuci lucrati de catre pielarii din Muntii Anti-Atlas, de la stralucirea vesmintelor orientale, la tonurile blande ale esentelor de lemn pretios ce impodobesc palatele maure.
La nord, in muntii Rif-ului, se afla o alta localitate speciala: Chefcheuen. Veche asezare medievala, dispusa in trepte pe colinele cultivate de mii de ani cu canabis, Chefcheuen-ul le ofera vizitatorilor un spectacol unic: strazile stramte si labirintice sunt aproape in intregime pictate in albastru. Aici timpul s-a oprit in loc, iar localnicii sunt imbracati in traditionalele jalaba – un fel de robe lungi cu gluga, care aduc pe undeva cu costumatia cavalerilor Jedi din seria Razboiul Stelelor.
In partea de rasarit a tarii, la granita cu Algeria, se ridica unele dintre cele mai frumoase dune din Sahara. Minunate pensiuni in stil casbah – case fortificate construite din pamant – primesc anual milioane de turisti, veniti sa savureze mancarurile si sa se impartaseasca din simplitatea vietii berberilor. Nici cel mai performant aparat de fotografiat nu poate retine frumusetea culorilor pe care le ia desertul la apus. Intorsi, obositi, la pensiunea noastra, dupa coborarea dunelor pe spinarea unor dromaderi, nu ne ramane decat sa mancam o tadjina sau un cus-cus traditional si sa ascultam muzica berbera, ce bate, dintr-o sumedenie de tobe, ritmul nisipului.
Pasiunea pentru Maroc a crescut in mintea mea cu 2 imagini: cea a desertului Sahara si cea a muntilor Atlas. Mai tarziu am identificat o alta imagine cliseu: vopsitoria de piele din Fes. Orice chiosc cu vederi, orice carte despre Maroc cuprinde aceasta priveliste emblematica a cazanelor colorate. Si multi se intreaba ce e acolo. Asa m-au intrebat si pe mine prietenii care au vazut pozele mele din Maroc. Asta m-a rugat o buna prietena: “Sa faci poze neaparat la vopsitoria de piele de Fes”.
Impactul vizual este foarte puternic acolo si la inceput nu prea realizezi de unde vine farmecul. Cat m-am plimbat prin Maroc am citit reviste sau am frunzarit carti despre oameni din fashion, din decoratiuni interioare, stilisti, arhitecti care fie s-au stabilit in Maroc pe o perioada nedeterminata, in principal in Marrakesh, fie si-au facut case de vacanta atrasi tocmai de melanjul de culori , mozaicuri si culturi. Am imaginat un traseu destul de bogat, in ciuda a ceea ce eu si prietenii mei ne spunem de fiecare data cand venim dintr-o calatorie, ca ar fi trebuit sa mergem mai putin, sa petrecem mai mult timp intr-un loc sau altul. Cand urmatoarea calatorie este la luni intregi distanta te trezesti cu harta unei tari in fata si iti spui ca vrei sa vezi tot...sau aproape tot. Pe masura ce programul pe zile lua contur ne-am dat seama ca trebuie sa lasam muntii Atlas pentru o alta vizita.
De data asta urma sa vedem Marrakesh-ul cu faimoasa piata Djemaa el Fna, Valea Draa, cetatea de la Ait Benhaddou, aproape de studiourile de film de la Ouarzazate, cheile Todra, pentru a simti un pic si cum ar fi o plimbare la “inaltime” dupa care urmeaza desertul, parte atat de asteptata de mine si lectia de cultura si civilizatie: Meknes si Fes, ultimul oras fiind recunoscut ca si capitala spirituala a Marocului. Apoi ne vom intoarce la Casablanca pentru a admira oceanul inainte de plecarea acasa. Tot cu aceasta ocazie am aflat ca celebrul film Casablanca nu a fost filmat in orasul cu acelasi nume ci la Hollywood, dar ca acea cafe Americain a fost inspirata de hotelul El Minzah din Tanger, cel mai luxos hotel, unul de 5 stele, care se mentine din 1930.
marți, 25 noiembrie 2008
.... o veche iubire!!!! .....
Amsterdam, capitala Olandei este cunoscut pentru pitoreştile sale canale, nenumăratele poduri şi casele vechi. Oraşul a fost în aşa fel construit, încât 101 kilometri de canale înconjoara partea interioară a oraşului. Este situat pe un teren jos şi plat (4 metri sub nivelul mării) pe râurile Amstel şi IJ. Un sistem complicat de diguri, pompe şi canale asigură menţinerea apelor la un anumit nivel astfel încât oraşul şi zonele înconjurătoare să nu fie inundate. Lacul Ijsselmeer de lângă Amsterdam, a fost iniţial un golf al Oceanului Atlantic numit Zuider Zee; acum un dig lung de 32 de kilometri separă lacul de ocean şi astfel Amsterdamul a devenit un oraş interior. În partea veche a oraşului canalele sunt extinse ca o panză de paianjen.
I.Istoricul oraşului
1. 1200-1585:Începuturile oraşului
Asterdamul ca oraş nu a apărut niciodată înt-un document oficial până în Evul Mediu, asfel neştiindu-se nimic exact depre existenţa lui în preistorie şi perioada preromana. Totuşi există o legendă despre apariţia oraşului care îl leagă de povestea a 2 pescari care au fost surprinşi pe mare de o furtună puternică în timp ce pescuiau împreuna cu câinele lor, au fost naufragiaţi şi şi-au construit un refugiu în zonele mlăştinoase, la vărsarea râului Amstel în estuarul Zuider Zee (cunoscut şi ca IJ). Această aşezare fondată de cei 2 pescari şi familiile lor care li s-au alăturat mai târziu, pare a constitui originea oraşului Amsterdam. Ei au pus bazele unui sat la gura râului Amstel şi de asemenea au construit un dig pentru a-şi proteja locuinţele de ape. De aici a derivat numele oraşului, Amstelledamme (digul de pe Amstel) care mai târziu a devenit Amsterdam. În 1275 oraşul apare pentru prima dată menţionat într-un document oficial, într-o cartă din 27 octombrie 1275, în care lordul Floris al V-lea, conte al Olandei, a garantat scutirea de taxe şi dreptul la comerţ liber locuitorilor: <>. Amstellledamme s-a dezvoltat pe maurile Amstelului şi chiar de la începutul existentei sale locuitorii au ştiut să profite de faptul acesta şi să facă din apa un mijloc de existenţă. Poziţia geografică favorabilă şi munca grea depusă de aceştia au făcut ca micul sat să devină un mare centru comercial, un port foarte important, cu un comerţ înfloritor cu oraşele din bazinul baltic şi cel mediteranean. La începutul secolului al XVII-lea, acest comerţ pe mare a atins cote foarte înalte, iar după decăderea portului rival Antwerp, Amsterdamul a devenit stăpânul mărilor, aceasta reprezentând începutul a ceea ce este cunoscut ca Epoca de Aur a Olandei. Doar foarte puţine clădiri din perioada medievală au supravieţuit până astăzi. De-alungul Evului Mediu cea mai mare parte a caselor erau construite din lemn, material vulnerabil, astfel majoritatea fiind foarte uşor distruse. Cu toate acestea, un număr surprinzător de mare de case din Amsterdam înca mai au scheletul din lemn.
2. 1585-1672: Epoca de Aur
Perioada cuprinsă între 1585 şi 1672,pentru Amsterdam, a fost cea mai înfloritoare din punct de vedere comercial, devenind principala piaţa a lumii. În această perioadă a avut loc o dezvoltare foarte importantă a oraşului; expansiunile urbane din 1613 şi 1663 încă determină înfăţişarea caracteristică a oraşului. Unele din cele mai importante monumente datează din acea perioada, de exemplu primăria din piaţa Dam, actualul Palat Regal.
3. 1672-1795 Un mic regres
Anul 1672 a fost unul dezastruos pentru Olanda, fiind atacată simultan de Anglia şi Franţa. Epoca de Aur luase sfârşit; cu toate acestea Amsterdamul a reuşit să-şi consolideze prosperitatea în perioada 1672-1795. Oraşul a rămas o piaţă importantă şi a reuşit să-şi menţină poziţia de centru financiar al Europei pe care o avea.
Având în vedere faptul că Epoca de Aur a fost în primul rând o perioadă de lansare, de prosperitate, noua perioadă era caracterizată ca fiind una de aur şi argint. Numărul mare de locuinţe construite în acel timp reflectă prosperitatea oraşului. Ca rezultat al acestui lucru, majoritatea caselor situate în centrul oraşului datează din secolul al XVIII-lea, şi nu din secolul al XVII-lea.
4. 1795-1813: Retragere şi declin
În 1795 guvernul şi oligarhiile patriciene au fost ruinate iar vechea republică a încetat să existe. După puţin timp francezii au ocupat ţara. Între anii 1795 şi 1813 Amsterdamul a suferit o puternică regresiune economică, stare reflectată şi de stagnarea în dezvoltarea demografică.
Multe case erau nelocuite iar unele chiar s-au distrus în timp datorita lipsei de intretinere. Din fericire unele faţade şi interioare din vremea imperiului s-au păstrat.
5. 1813-1940: Redresare şi expansiune
Perioada cuprinsă între1813 şi 1940 este caracterizată de o redresare în plan economic şi din 1870 de expansiune. Îmbogăţirea a dus la o creştere relativ rapidă a populatţei. Această dezvoltare a fost în primul rând un rezultat al Revoluţiei Industriale care a atras după sine o Nouă Epocă de Aur. Oraşul s-a extins mai ales datorită construirii de cartiere locuite de clasele muncitoreşti sărace, acum depăsind zona Singelgracht.
Perioada dintre 1920 şi 1940 a fost una de regres economic, aşadar se remarca mai uşor faptul că aşa numitul “Inel 20-40” este mai bun în comparatie cu secolul al XIX-lea al construcţiilor ieftine din materiale uşoare. Aceasta a fost de asemenea o perioadă de distrugere pe scară largă a centrului istoric al oraşului; canalele devenisera neîncăpătoare şi noi descoperirii in materie de trafic se realizaseră.
II.Cultura Amsterdamul şi-a câştigat o reputaţie de toleranţă şi individualism. De mult timp oameni din diferite medii de viaţă şi religii au fost bineveniţi aici. Multe nationalităţi sunt reprezentate în oraşul cosmopolit, începând de la indonezieni (a căror ţară a fost odată o posesiune olandeză) până la muncitori imigranţi din Morocco şi refugiaţi kurzi din Iran. În oraş, arta înfloreşte, peste 40 de muzee adăpostind operele artiştilor olandezi.
1.Muzeul Van Gogh
Cea mai mare parte a muncii lui Vincent van Gogh nu a părăsit niciodată Olanda, iar 200 de tablouri şi 500 de desene sunt permanent expuse în muzeul care-i poartă numele, proiectat de Gerrit Reitveld. Tablourile sunt prezentate în ordine cronologică în funcţie de diferitele perioade de creaţie şi domiciliile lui Van Gogh de-alungul carierei.
La cel de al doilea etaj se află tablourile pictate în timpul şederii acestuia în sudul Franţei, dintre care cel mai cunoscut este “Floarea soarelui”. De asemenea mai sunt expuse lucrări ale lui Toulouse-Lautrec şi Gauguin, contemporani lui Van Gogh. Expozitiile sunt schimbate atfel încât să scoată în evidenţă momentele cele mai importante în dezvoltarea artistică a lui Van Gogh.
2.Casa memorială Rembrandt
Rembrandt a locuit în casa sa timp de 20 de ani, până a părăsit-o, falit fiind, în 1658. Este intesant de ştiut că falimentul său a venit în urma faptului că cei ce au comandat pictarea “Rondului de noapte” au fost total nemultumiţi de aceasta, care în cele din urmă i-a distrus cariera. Casa a fost restaurată şi acum adăposteşte peste 250 din gravurile sale şi niste picturi ale elevilor săi.
3.Muzeul de stat
Muzeul de stat, pe departe cel mai mare muzeu din Olanda, găzduit într-o clădire monumentală neo-renascentistă proiectată de PJH Cuypers atrage peste un milion de vizitatori pe an, şi este considerat ca fiind unul dintre cele mai mari muzee de pictură şi artă decorativă din vestul Europei. În prezent este împărtit în 6 departamente: Pictură, Camera de tipărire, Sculptura şi Artă decorativă, Istoria Olandei, Artă asiatică şi Textile şi Costume.
La primul etaj se află cea mai mare colecţie din lume de picturi aparţinând maestrilor olandezi, aici găsindu-se “Rondul de noapte” al lui Rembrandt. Alături de Rembrandt se mai gasesc picturi ale lui Frans Hals, Paulus Potter, Jacob van Ruysdael, Jan Steen şi Johannes Vermeer. Sunt preezentate peisaje, portrete individuale, scene domestice şi stilul de viaţă olandez care înfăţişează foarte bine Epoca de Aur a Olandei.
3. Muzeul Stedelijk găzduieşte una dintre cele mai mare colecţii de artă modernă din Olanda. Expoziţia se concentreaza asupra stilurilor abordate de Picasso, pictorii olandezi Karel Appel, Willem de Kooning, Piet Mondriaan şi de pictorii francezi Monet, Cezanne, Matisse, Chagal şi Renoir.În muzeu de asemenea se poate vedea o colecţie a operelor lui Malewich.
4.Muzeul de artă modernă Stedelijk
Alte locuri interesante de vizitat în Amsterdam ar fi Piaţa Dam cu Palatul regal, Universitatea, Begijnhof, strada Oudezijds Voorburgwal, strada Spui, strada Leidseplein şi canalele.
5.Piaţa Dam
Piaţa Dam este cea mai cunoscută piaţă din Olanda. Satul de pescari care mai târziu s-a transformat în oraşul Amsterdam se construise exact în acest loc în jurul anului 1270. Este un centru de oraş ideal, chiar dacă din punct de vedere geografic şi administrativ a încetat de mulţi ani să constituie centru. Ea reprezenta locul de întâlnire al întregii comunităţi cu ocazia ceremoniilor oficiale şi a evenimentelor celor mai importante.
În centrul acesteia se află un monumentul închinat eliberării, un obelisc alb decorat cu imagini alegorice care a fost contruit în 1956 de către J. Radeker în memoria victimelor celui de al doilea război mondial. Monumentul conţine 12 urne, fiecare dintre ele conţinând câte o mână de pământ din cele 11 regiuni olandeze, iar cea de a doisprezecea din Indonezia.
6.Palatul Regal
Palatul Regal, un exemplu de arhitectură clasică olandeză, a fost proiectat de Jacob van Campen şi construit între anii 1648 şi 1655. Construit pe 13659 de pile, necesare pentru a creea o bază solidă pe pământul mlastinos, a fost iniţial construit pentru a înlocui fosta primărie, care fusese distrusă complet într-un incendiu. Louis Bonaparte, fratele lui Napoleon, l-a transformat în palat regal în 1808, când el a devenit rege al Olandei, chiar dacă a abdicat după doar 2 ani. Aspectul simplu al faţadelor este ceea ce îl impresionează pe vizitator în primul moment. Are 4 rânduri de ferestre, deasupra cărora se afla un fronton triunghiular ce conţine sculpturi ale lui Artus Quellijn cel Tânăr, un artist din Antwerp. Statuile reprezintă oraşul Amsterdam înconjurat de Neptun şi alte creaturi marine mitice, incluzând nimfe şi tritoni care aduc un omagiu bogăţiei şi puterii mării. Exteriorul armonios al palatului este completat de un turn octogonal şi o cupolă. Pe cât este de simplu la exterior pe atât este de bogat ornamentat în interior, interior ce a fost lucrat, printre alţii de către Ferdinand Bol, un elev al lui Rembrandt, Gover Flinck şi Sijmen Bosboom, iar cea mai mare parte a sculpturii a fost realizată de către Rombout Verhulst.
7.Universitatea
În partea stângă a Casei celor trei canale se află un arc ce reprezintă intrarea în casa veche a bărbaţilor, Oudemanhuispoort-ul, astăzi locul în care se află Universitatea din Amsterdam. Universitatea a fost construită în 1632. Pe 8 ianuarie 1632, istoricul Gerardus Johannes Vossius a rostit discursul inaugural al universităţii ale cărei ţeluri includea şi deschiderea unei breşe a calvinismului şi a apărării libertăţii. În scurt timp universitatea a atras cele mai luminate minţi ale culturii olandeze, de la matematicianul Hortensius la juristul Cabelliau şi de la doctorul Blasiuis la teologul Van Leuwen. În 1840 Universitatea a fost transferată într-o casă iar statuia lui Vossius, primul profesor al acesteia, a fost amplasată în curtea interioară.
8.Begijnhof
Begijnof este un loc de o linişte şi o pace absolută, o oază ideală şi un refugiu neaşteptat din vacarmul Kalverstraat-ului. Intrarea conduce la un fel de curte vastă în centrul căreia se află o peluză înconjurată de numeroase case mici. Femei în vârstă care merg la o plimbare şi beau ceai în grădinile lor, flori peste tot, un incredibil calm şi 2 capele una în faţa celeilalte formează Begijnhof-ul. Acestă a fost fondat în 1346 de un grup de femei, care aspirau să trăiască într-o comunitate religioasă fără constrângerea impusă de regulile rigide ale unei vieţi manaştireşti.
Acestea nu au depus nici un jurământ şi se comportau ca surorile sale: toate îşi păstrau casele mici, libertatea personală, dar şi-au dedicat vieţile celor săraci şi bolnavi.
La numărul 34 Begijnhof se află cea mai veche casă din Amsterdam, singura înca din lemn, dupa un ordin al guvernatorilor oraşului de a se renunţa la construirea caselor din materiale inflamabile. Casa datează din secolul al XV-lea.
9.Strada Oudzijds Voorburgwal
Strada, împreună cu canalul cu acelaşi nume, este una dintre cele mai frumoase alei din Veneţia Nordului; canalul, ce datează din Evul Mediu, reflectă faţadele a unora dintre cele mai tipice case orăşeneşti, iar pe fundal, Domul Sfântului Nicolae. Oude Kerk, cea mai veche biserică din Amsterdam, a fost original dedicată Sfântului Nicolae, patronul marinarilor şi al oraşului Amsterdam. Săpăturile recente au arătat că acolo fusese o bisericuţa în secolul al XIII-lea. Actuala biserică gotică, acum protestantă, a fost consacrată în 1306. Aşa cum este înconjurată de case mici aparţinând celor care erau responsabili cu administrarea bisericii, Oude Kerk se ridică deasupra clădirilor îngrămădite în jurul său, iar acest lucru scoate şi mai mult în evidenţă silueta impozantă a acesteia. Interiorul bisericii, ca şi restul acesteia, deteriorat şi reconstruit de-alungul secolelor, este format dintr-un naos şi două altare; deasupra naosului se află o boltă ce se spirjină pe 42 de coloane cilindrice. Chiar dacă cele 38 altare care odată dădeau şi mai multă splendoare bisericii au dispărut, interiorul bisericii încă mai arată urmele trecutului ei glorios. Din perioada renascentistă încă mai păstrează 3 vitralii în Capela Doamnei: au fost proiectate în 1555 de către Pieter Aertszoon şi prezintă moartea Fecioarei, Adoratia păstorilor şi Buna vestire.
Multe personalităţi olandeze au fost îngropate aici, incluzând soţia lui Rembrandt, Saskia van Uylen, pictorul Carel van Mander, organistul Jan Pieterszoon şi exploratorul Kilaen van Rensselaer, care a fost unul, dintre fondatorii noului Amsterdam, oraşul ce mai târziu a fost cunoscut ca New York.
10.Strada Spui
Pe Spui, una dintre cele mai interesante străzi ale Amsterdamului, se află Maagdenhuis, Casa Fecioarelor. A fost construită în 1787 şi a fost folosită ca un orfelinat catolic. Astăzi aparţine Universităţii din Amsterdam. În centrul străzii se află o mică statuie, Het Lieverdjie, băieţelul impertinent al Amsterdamului, unul dintre simbolurile oraşului. Aproape de statuia ştrengarului se află unul dintre cele mai cunoscute birturi, The Hoppe, un loc de întâlnire foarte aglomerat atât pentru studenţi cât şi pentru artişti.
11.Strada Leidseplein
Până nu demult în Amsterdam era interzis folosirea carelor ca mijloc de transport, aşa că negustorii care trebuiau să ajungă în centrul oraşului erau obligaţi să-şi lase carele la marginea oraşului într-o piaţă imensă. La începutul drumului ce duce spre Leiden se află Leiseplein, înconjurată ca şi celelalte pieţe similare, de clădiri folosite ca magazii, locuri de parcare pentru care şi căruţe, şi fierării şi ateliere de tâmplarie.
II .Economia orasului Poziţia geografică centrală a Amsterdamului în Europa şi proximitatea aeroportului Schiphol şi a portului reprezintă motorul economiei locale. La aceasta de asemenea a contribiut forta de munca foarte bine pregatită şi o infrastructura foarte bine dezvoltată de comunicaţii.
Un memorandum prezentat consiliului oraşului sublinia nevoia de expansiune sub forma dezvoltării satelit în afara limitelor oraşului, pentru a adapta oraşul la creşterea de populaţie şi dezvoltarea economică rapidă. Memorandumul de asemenea propunea unirea unor autostrăzi pentru a crea un inel extern oraşului, iar pe lângă aceasta, extinderea liniilor de metrou. În interiorul oraşului, se concentrează asupra construirea clădirilor cât mai dense, atât cu scop comercial cât şi ca rezidenţe, ca şi asupra continuării proiectelor de înnoire a oraşului în cartierele construite după război.
Schiphol este un aeroport important în traficul aerian mondial. Este un factor foarte important în economia Amsterdamului şi este pe locul patru în Europa la transportul de pasageri după Londra, Paris şi Frankfurt. La transportul de mărfuri se află pe locul 3 în Europa. În 2000 prin aeroportul Schiphol au trecut aproximativ 40 milioane pasageri şi doar peste un milion de tone de mărfuri. Aeroportul are 50000 de angajati dintre care doar 10000 sunt locuitori ai Amsterdamului
Complexul portuar al Amsterdamului se află pe locul 17 în lume şi pe locul 5 în Europa, transportând aproximativ 60 milioane tone de mărfuri anual (dar capacitatea totală a portului este mult mai mare), şi având 40000 de angajaţi. Se preferă ca multe dintre mărfurile transportate să fie produse în port decât să fie transportate. De asemenea portul este cunoscut pentru vasele de croazieră, în 2000 nu mai putin de 102 vapoare de croazieră cu mii de pasageri au acostat în portul Amsterdam. De asemenea aproximativ 500 de vase de croaziră pe fluvii au acostat în port.
Până în secolul al XVII-lea vasele negustorilor olandezi ajungeau la Marea Nordului navigând pe braţele largi ale Zuidersee-ului. Aluvionarea permanentă a acestui golf a îngreunat navigaţia, riscând chiar să o blocheze. În 1818 un remediu a fost găsit: construirea Canalului olandez. Dar nu după mult timp acest canal s-a dovedit a fi insuficient pentru cerinţele Amsterdamului. Astfel, un canal direct între port şi Marea Nordului a fost construit. Lucrările la acest canal care are 18 metri lungime, au început în 1872 şi au fost terminate dupa 4 ani; la acea vreme era una dintre cele mai mari lucrări pe apă vreodată realizată. Amsterdamul a fost încă o dată pregatit să concureze cu Rotterdamul şi şi-a redeschis cheiul pentru traficul comercial. Portul Amsterdam şi canalul acestuia înspre mare sunt de fapt 2 bazine imense protejate de maree. Toată zona portului a fost separată de mare iar lungimea totală a cheilor care sunt construiţi pe o insulă artificială, ajunge până la 40 de kilometri.
I.Istoricul oraşului
1. 1200-1585:Începuturile oraşului
Asterdamul ca oraş nu a apărut niciodată înt-un document oficial până în Evul Mediu, asfel neştiindu-se nimic exact depre existenţa lui în preistorie şi perioada preromana. Totuşi există o legendă despre apariţia oraşului care îl leagă de povestea a 2 pescari care au fost surprinşi pe mare de o furtună puternică în timp ce pescuiau împreuna cu câinele lor, au fost naufragiaţi şi şi-au construit un refugiu în zonele mlăştinoase, la vărsarea râului Amstel în estuarul Zuider Zee (cunoscut şi ca IJ). Această aşezare fondată de cei 2 pescari şi familiile lor care li s-au alăturat mai târziu, pare a constitui originea oraşului Amsterdam. Ei au pus bazele unui sat la gura râului Amstel şi de asemenea au construit un dig pentru a-şi proteja locuinţele de ape. De aici a derivat numele oraşului, Amstelledamme (digul de pe Amstel) care mai târziu a devenit Amsterdam. În 1275 oraşul apare pentru prima dată menţionat într-un document oficial, într-o cartă din 27 octombrie 1275, în care lordul Floris al V-lea, conte al Olandei, a garantat scutirea de taxe şi dreptul la comerţ liber locuitorilor: <
2. 1585-1672: Epoca de Aur
Perioada cuprinsă între 1585 şi 1672,pentru Amsterdam, a fost cea mai înfloritoare din punct de vedere comercial, devenind principala piaţa a lumii. În această perioadă a avut loc o dezvoltare foarte importantă a oraşului; expansiunile urbane din 1613 şi 1663 încă determină înfăţişarea caracteristică a oraşului. Unele din cele mai importante monumente datează din acea perioada, de exemplu primăria din piaţa Dam, actualul Palat Regal.
3. 1672-1795 Un mic regres
Anul 1672 a fost unul dezastruos pentru Olanda, fiind atacată simultan de Anglia şi Franţa. Epoca de Aur luase sfârşit; cu toate acestea Amsterdamul a reuşit să-şi consolideze prosperitatea în perioada 1672-1795. Oraşul a rămas o piaţă importantă şi a reuşit să-şi menţină poziţia de centru financiar al Europei pe care o avea.
Având în vedere faptul că Epoca de Aur a fost în primul rând o perioadă de lansare, de prosperitate, noua perioadă era caracterizată ca fiind una de aur şi argint. Numărul mare de locuinţe construite în acel timp reflectă prosperitatea oraşului. Ca rezultat al acestui lucru, majoritatea caselor situate în centrul oraşului datează din secolul al XVIII-lea, şi nu din secolul al XVII-lea.
4. 1795-1813: Retragere şi declin
În 1795 guvernul şi oligarhiile patriciene au fost ruinate iar vechea republică a încetat să existe. După puţin timp francezii au ocupat ţara. Între anii 1795 şi 1813 Amsterdamul a suferit o puternică regresiune economică, stare reflectată şi de stagnarea în dezvoltarea demografică.
Multe case erau nelocuite iar unele chiar s-au distrus în timp datorita lipsei de intretinere. Din fericire unele faţade şi interioare din vremea imperiului s-au păstrat.
5. 1813-1940: Redresare şi expansiune
Perioada cuprinsă între1813 şi 1940 este caracterizată de o redresare în plan economic şi din 1870 de expansiune. Îmbogăţirea a dus la o creştere relativ rapidă a populatţei. Această dezvoltare a fost în primul rând un rezultat al Revoluţiei Industriale care a atras după sine o Nouă Epocă de Aur. Oraşul s-a extins mai ales datorită construirii de cartiere locuite de clasele muncitoreşti sărace, acum depăsind zona Singelgracht.
Perioada dintre 1920 şi 1940 a fost una de regres economic, aşadar se remarca mai uşor faptul că aşa numitul “Inel 20-40” este mai bun în comparatie cu secolul al XIX-lea al construcţiilor ieftine din materiale uşoare. Aceasta a fost de asemenea o perioadă de distrugere pe scară largă a centrului istoric al oraşului; canalele devenisera neîncăpătoare şi noi descoperirii in materie de trafic se realizaseră.
II.Cultura Amsterdamul şi-a câştigat o reputaţie de toleranţă şi individualism. De mult timp oameni din diferite medii de viaţă şi religii au fost bineveniţi aici. Multe nationalităţi sunt reprezentate în oraşul cosmopolit, începând de la indonezieni (a căror ţară a fost odată o posesiune olandeză) până la muncitori imigranţi din Morocco şi refugiaţi kurzi din Iran. În oraş, arta înfloreşte, peste 40 de muzee adăpostind operele artiştilor olandezi.
1.Muzeul Van Gogh
Cea mai mare parte a muncii lui Vincent van Gogh nu a părăsit niciodată Olanda, iar 200 de tablouri şi 500 de desene sunt permanent expuse în muzeul care-i poartă numele, proiectat de Gerrit Reitveld. Tablourile sunt prezentate în ordine cronologică în funcţie de diferitele perioade de creaţie şi domiciliile lui Van Gogh de-alungul carierei.
La cel de al doilea etaj se află tablourile pictate în timpul şederii acestuia în sudul Franţei, dintre care cel mai cunoscut este “Floarea soarelui”. De asemenea mai sunt expuse lucrări ale lui Toulouse-Lautrec şi Gauguin, contemporani lui Van Gogh. Expozitiile sunt schimbate atfel încât să scoată în evidenţă momentele cele mai importante în dezvoltarea artistică a lui Van Gogh.
2.Casa memorială Rembrandt
Rembrandt a locuit în casa sa timp de 20 de ani, până a părăsit-o, falit fiind, în 1658. Este intesant de ştiut că falimentul său a venit în urma faptului că cei ce au comandat pictarea “Rondului de noapte” au fost total nemultumiţi de aceasta, care în cele din urmă i-a distrus cariera. Casa a fost restaurată şi acum adăposteşte peste 250 din gravurile sale şi niste picturi ale elevilor săi.
3.Muzeul de stat
Muzeul de stat, pe departe cel mai mare muzeu din Olanda, găzduit într-o clădire monumentală neo-renascentistă proiectată de PJH Cuypers atrage peste un milion de vizitatori pe an, şi este considerat ca fiind unul dintre cele mai mari muzee de pictură şi artă decorativă din vestul Europei. În prezent este împărtit în 6 departamente: Pictură, Camera de tipărire, Sculptura şi Artă decorativă, Istoria Olandei, Artă asiatică şi Textile şi Costume.
La primul etaj se află cea mai mare colecţie din lume de picturi aparţinând maestrilor olandezi, aici găsindu-se “Rondul de noapte” al lui Rembrandt. Alături de Rembrandt se mai gasesc picturi ale lui Frans Hals, Paulus Potter, Jacob van Ruysdael, Jan Steen şi Johannes Vermeer. Sunt preezentate peisaje, portrete individuale, scene domestice şi stilul de viaţă olandez care înfăţişează foarte bine Epoca de Aur a Olandei.
3. Muzeul Stedelijk găzduieşte una dintre cele mai mare colecţii de artă modernă din Olanda. Expoziţia se concentreaza asupra stilurilor abordate de Picasso, pictorii olandezi Karel Appel, Willem de Kooning, Piet Mondriaan şi de pictorii francezi Monet, Cezanne, Matisse, Chagal şi Renoir.În muzeu de asemenea se poate vedea o colecţie a operelor lui Malewich.
4.Muzeul de artă modernă Stedelijk
Alte locuri interesante de vizitat în Amsterdam ar fi Piaţa Dam cu Palatul regal, Universitatea, Begijnhof, strada Oudezijds Voorburgwal, strada Spui, strada Leidseplein şi canalele.
5.Piaţa Dam
Piaţa Dam este cea mai cunoscută piaţă din Olanda. Satul de pescari care mai târziu s-a transformat în oraşul Amsterdam se construise exact în acest loc în jurul anului 1270. Este un centru de oraş ideal, chiar dacă din punct de vedere geografic şi administrativ a încetat de mulţi ani să constituie centru. Ea reprezenta locul de întâlnire al întregii comunităţi cu ocazia ceremoniilor oficiale şi a evenimentelor celor mai importante.
În centrul acesteia se află un monumentul închinat eliberării, un obelisc alb decorat cu imagini alegorice care a fost contruit în 1956 de către J. Radeker în memoria victimelor celui de al doilea război mondial. Monumentul conţine 12 urne, fiecare dintre ele conţinând câte o mână de pământ din cele 11 regiuni olandeze, iar cea de a doisprezecea din Indonezia.
6.Palatul Regal
Palatul Regal, un exemplu de arhitectură clasică olandeză, a fost proiectat de Jacob van Campen şi construit între anii 1648 şi 1655. Construit pe 13659 de pile, necesare pentru a creea o bază solidă pe pământul mlastinos, a fost iniţial construit pentru a înlocui fosta primărie, care fusese distrusă complet într-un incendiu. Louis Bonaparte, fratele lui Napoleon, l-a transformat în palat regal în 1808, când el a devenit rege al Olandei, chiar dacă a abdicat după doar 2 ani. Aspectul simplu al faţadelor este ceea ce îl impresionează pe vizitator în primul moment. Are 4 rânduri de ferestre, deasupra cărora se afla un fronton triunghiular ce conţine sculpturi ale lui Artus Quellijn cel Tânăr, un artist din Antwerp. Statuile reprezintă oraşul Amsterdam înconjurat de Neptun şi alte creaturi marine mitice, incluzând nimfe şi tritoni care aduc un omagiu bogăţiei şi puterii mării. Exteriorul armonios al palatului este completat de un turn octogonal şi o cupolă. Pe cât este de simplu la exterior pe atât este de bogat ornamentat în interior, interior ce a fost lucrat, printre alţii de către Ferdinand Bol, un elev al lui Rembrandt, Gover Flinck şi Sijmen Bosboom, iar cea mai mare parte a sculpturii a fost realizată de către Rombout Verhulst.
7.Universitatea
În partea stângă a Casei celor trei canale se află un arc ce reprezintă intrarea în casa veche a bărbaţilor, Oudemanhuispoort-ul, astăzi locul în care se află Universitatea din Amsterdam. Universitatea a fost construită în 1632. Pe 8 ianuarie 1632, istoricul Gerardus Johannes Vossius a rostit discursul inaugural al universităţii ale cărei ţeluri includea şi deschiderea unei breşe a calvinismului şi a apărării libertăţii. În scurt timp universitatea a atras cele mai luminate minţi ale culturii olandeze, de la matematicianul Hortensius la juristul Cabelliau şi de la doctorul Blasiuis la teologul Van Leuwen. În 1840 Universitatea a fost transferată într-o casă iar statuia lui Vossius, primul profesor al acesteia, a fost amplasată în curtea interioară.
8.Begijnhof
Begijnof este un loc de o linişte şi o pace absolută, o oază ideală şi un refugiu neaşteptat din vacarmul Kalverstraat-ului. Intrarea conduce la un fel de curte vastă în centrul căreia se află o peluză înconjurată de numeroase case mici. Femei în vârstă care merg la o plimbare şi beau ceai în grădinile lor, flori peste tot, un incredibil calm şi 2 capele una în faţa celeilalte formează Begijnhof-ul. Acestă a fost fondat în 1346 de un grup de femei, care aspirau să trăiască într-o comunitate religioasă fără constrângerea impusă de regulile rigide ale unei vieţi manaştireşti.
Acestea nu au depus nici un jurământ şi se comportau ca surorile sale: toate îşi păstrau casele mici, libertatea personală, dar şi-au dedicat vieţile celor săraci şi bolnavi.
La numărul 34 Begijnhof se află cea mai veche casă din Amsterdam, singura înca din lemn, dupa un ordin al guvernatorilor oraşului de a se renunţa la construirea caselor din materiale inflamabile. Casa datează din secolul al XV-lea.
9.Strada Oudzijds Voorburgwal
Strada, împreună cu canalul cu acelaşi nume, este una dintre cele mai frumoase alei din Veneţia Nordului; canalul, ce datează din Evul Mediu, reflectă faţadele a unora dintre cele mai tipice case orăşeneşti, iar pe fundal, Domul Sfântului Nicolae. Oude Kerk, cea mai veche biserică din Amsterdam, a fost original dedicată Sfântului Nicolae, patronul marinarilor şi al oraşului Amsterdam. Săpăturile recente au arătat că acolo fusese o bisericuţa în secolul al XIII-lea. Actuala biserică gotică, acum protestantă, a fost consacrată în 1306. Aşa cum este înconjurată de case mici aparţinând celor care erau responsabili cu administrarea bisericii, Oude Kerk se ridică deasupra clădirilor îngrămădite în jurul său, iar acest lucru scoate şi mai mult în evidenţă silueta impozantă a acesteia. Interiorul bisericii, ca şi restul acesteia, deteriorat şi reconstruit de-alungul secolelor, este format dintr-un naos şi două altare; deasupra naosului se află o boltă ce se spirjină pe 42 de coloane cilindrice. Chiar dacă cele 38 altare care odată dădeau şi mai multă splendoare bisericii au dispărut, interiorul bisericii încă mai arată urmele trecutului ei glorios. Din perioada renascentistă încă mai păstrează 3 vitralii în Capela Doamnei: au fost proiectate în 1555 de către Pieter Aertszoon şi prezintă moartea Fecioarei, Adoratia păstorilor şi Buna vestire.
Multe personalităţi olandeze au fost îngropate aici, incluzând soţia lui Rembrandt, Saskia van Uylen, pictorul Carel van Mander, organistul Jan Pieterszoon şi exploratorul Kilaen van Rensselaer, care a fost unul, dintre fondatorii noului Amsterdam, oraşul ce mai târziu a fost cunoscut ca New York.
10.Strada Spui
Pe Spui, una dintre cele mai interesante străzi ale Amsterdamului, se află Maagdenhuis, Casa Fecioarelor. A fost construită în 1787 şi a fost folosită ca un orfelinat catolic. Astăzi aparţine Universităţii din Amsterdam. În centrul străzii se află o mică statuie, Het Lieverdjie, băieţelul impertinent al Amsterdamului, unul dintre simbolurile oraşului. Aproape de statuia ştrengarului se află unul dintre cele mai cunoscute birturi, The Hoppe, un loc de întâlnire foarte aglomerat atât pentru studenţi cât şi pentru artişti.
11.Strada Leidseplein
Până nu demult în Amsterdam era interzis folosirea carelor ca mijloc de transport, aşa că negustorii care trebuiau să ajungă în centrul oraşului erau obligaţi să-şi lase carele la marginea oraşului într-o piaţă imensă. La începutul drumului ce duce spre Leiden se află Leiseplein, înconjurată ca şi celelalte pieţe similare, de clădiri folosite ca magazii, locuri de parcare pentru care şi căruţe, şi fierării şi ateliere de tâmplarie.
II .Economia orasului Poziţia geografică centrală a Amsterdamului în Europa şi proximitatea aeroportului Schiphol şi a portului reprezintă motorul economiei locale. La aceasta de asemenea a contribiut forta de munca foarte bine pregatită şi o infrastructura foarte bine dezvoltată de comunicaţii.
Un memorandum prezentat consiliului oraşului sublinia nevoia de expansiune sub forma dezvoltării satelit în afara limitelor oraşului, pentru a adapta oraşul la creşterea de populaţie şi dezvoltarea economică rapidă. Memorandumul de asemenea propunea unirea unor autostrăzi pentru a crea un inel extern oraşului, iar pe lângă aceasta, extinderea liniilor de metrou. În interiorul oraşului, se concentrează asupra construirea clădirilor cât mai dense, atât cu scop comercial cât şi ca rezidenţe, ca şi asupra continuării proiectelor de înnoire a oraşului în cartierele construite după război.
Schiphol este un aeroport important în traficul aerian mondial. Este un factor foarte important în economia Amsterdamului şi este pe locul patru în Europa la transportul de pasageri după Londra, Paris şi Frankfurt. La transportul de mărfuri se află pe locul 3 în Europa. În 2000 prin aeroportul Schiphol au trecut aproximativ 40 milioane pasageri şi doar peste un milion de tone de mărfuri. Aeroportul are 50000 de angajati dintre care doar 10000 sunt locuitori ai Amsterdamului
Complexul portuar al Amsterdamului se află pe locul 17 în lume şi pe locul 5 în Europa, transportând aproximativ 60 milioane tone de mărfuri anual (dar capacitatea totală a portului este mult mai mare), şi având 40000 de angajaţi. Se preferă ca multe dintre mărfurile transportate să fie produse în port decât să fie transportate. De asemenea portul este cunoscut pentru vasele de croazieră, în 2000 nu mai putin de 102 vapoare de croazieră cu mii de pasageri au acostat în portul Amsterdam. De asemenea aproximativ 500 de vase de croaziră pe fluvii au acostat în port.
Până în secolul al XVII-lea vasele negustorilor olandezi ajungeau la Marea Nordului navigând pe braţele largi ale Zuidersee-ului. Aluvionarea permanentă a acestui golf a îngreunat navigaţia, riscând chiar să o blocheze. În 1818 un remediu a fost găsit: construirea Canalului olandez. Dar nu după mult timp acest canal s-a dovedit a fi insuficient pentru cerinţele Amsterdamului. Astfel, un canal direct între port şi Marea Nordului a fost construit. Lucrările la acest canal care are 18 metri lungime, au început în 1872 şi au fost terminate dupa 4 ani; la acea vreme era una dintre cele mai mari lucrări pe apă vreodată realizată. Amsterdamul a fost încă o dată pregatit să concureze cu Rotterdamul şi şi-a redeschis cheiul pentru traficul comercial. Portul Amsterdam şi canalul acestuia înspre mare sunt de fapt 2 bazine imense protejate de maree. Toată zona portului a fost separată de mare iar lungimea totală a cheilor care sunt construiţi pe o insulă artificială, ajunge până la 40 de kilometri.
20 de lucruri pe care nu le stiai despre Barack Obama .....
In tinerete a fumat marijuana si a luat cocaina, acum insa nu se mai atinge de cafea, iar alcool bea foarte rar. I-a promis sotiei ca se lasa de fumat inainte de a intra in campania electorala, dar nu s-a tinut de promisiune. Cati dolari lasa la frizer sau ce amulete poarta tot timpul la el, afla in continuare, printre cele 20 de lucruri pe care nu le stiai despre Barack Obama.
1. Are o colectie de reviste cu Spider-Man si Conan Barbarul.
2. A castigat un premiu Grammy in 2006, pentru versiunea audio a cartii sale de memorii, "Vise de la tatal meu" ("Dreams from my father").
3. Este stangaci.
4. A citit fiecare volum Harry Potter.
5. In adolescenta a lucrat ca vanzator de inghetata, iar acum nu mai suporta sa vada inghetata.
6. Cat timp a stat in Indonezia, a mancat carne de caine, de sarpe si greieri la tigaie.
7. I-a promis sotiei sale, Michelle, ca se va lasa de fumat inainte de a candida la presedintie, dar nu a reusit.
8. Filmele sale preferate sunt Casablanca si Zbor deasupra unui cuib de cuci.
9. Poarta cu el o statueta a Madonnei cu pruncul, precum si o bratara care a apartinut unui soldat din Irak, pentru a-i aduce noroc.
10. Artistii lui preferati sunt Miles Davis, Bob Dylan, Bach si The Fugees.
11. La prima intalnire cu Michelle, au mers la cinema, la filmul "Do the right thing", al lui Spike Lee.
12. Nu bea cafea, iar alcool consuma foarte rar.
13. Daca nu ar fi intrat in politica, i-ar fi placut sa devina arhitect.
14. In adolescenta a luat droguri precum marijuana si cocaina.
15. Fiicele sale - Malia, 10 ani si Sasha, 7 ani - vor sa mearga la Yale inainte de a deveni artiste.
16. Poarta costume Hart Schaffner Marx, in valoare de 1.500 de dolari fiecare.
17. Se tunde o data pe saptamana la frizerul sau din Chicago, Zariff, caruia ii plateste 21 de dolari.
18. Numele de cod pe care i l-au dat agentii Serviciului Secret a fost "Renegatul".
19. Pe biroul sau tine o sculptura in lemn care infatiseaza o palma ce tine un ou. Aceasta este un simbol kenian pentru fragilitatea vietii.
20. Are de gand sa instaleze un teren de baschet la Casa Alba.
Sursa: The Telegraph
1. Are o colectie de reviste cu Spider-Man si Conan Barbarul.
2. A castigat un premiu Grammy in 2006, pentru versiunea audio a cartii sale de memorii, "Vise de la tatal meu" ("Dreams from my father").
3. Este stangaci.
4. A citit fiecare volum Harry Potter.
5. In adolescenta a lucrat ca vanzator de inghetata, iar acum nu mai suporta sa vada inghetata.
6. Cat timp a stat in Indonezia, a mancat carne de caine, de sarpe si greieri la tigaie.
7. I-a promis sotiei sale, Michelle, ca se va lasa de fumat inainte de a candida la presedintie, dar nu a reusit.
8. Filmele sale preferate sunt Casablanca si Zbor deasupra unui cuib de cuci.
9. Poarta cu el o statueta a Madonnei cu pruncul, precum si o bratara care a apartinut unui soldat din Irak, pentru a-i aduce noroc.
10. Artistii lui preferati sunt Miles Davis, Bob Dylan, Bach si The Fugees.
11. La prima intalnire cu Michelle, au mers la cinema, la filmul "Do the right thing", al lui Spike Lee.
12. Nu bea cafea, iar alcool consuma foarte rar.
13. Daca nu ar fi intrat in politica, i-ar fi placut sa devina arhitect.
14. In adolescenta a luat droguri precum marijuana si cocaina.
15. Fiicele sale - Malia, 10 ani si Sasha, 7 ani - vor sa mearga la Yale inainte de a deveni artiste.
16. Poarta costume Hart Schaffner Marx, in valoare de 1.500 de dolari fiecare.
17. Se tunde o data pe saptamana la frizerul sau din Chicago, Zariff, caruia ii plateste 21 de dolari.
18. Numele de cod pe care i l-au dat agentii Serviciului Secret a fost "Renegatul".
19. Pe biroul sau tine o sculptura in lemn care infatiseaza o palma ce tine un ou. Aceasta este un simbol kenian pentru fragilitatea vietii.
20. Are de gand sa instaleze un teren de baschet la Casa Alba.
Sursa: The Telegraph
duminică, 16 noiembrie 2008
..... pentru toate feministele !!!!!!
Iata o teza foarte bine fundamentata:
A fost dovedit stiintific, ca o chestiune de supravietuire ca barbatul are nevoie cel putin de doua femei:
- una in casa - SOTIA
- una in afara casei - CEALALTA
A intelege aceasta TEZA este foarte usor:
SOTIA ingrijeste de casa, de copii, de haine, etc...
CEALALTA ingrijeste de tine;
SOTIA iti vorbeste de toate problemele casei, de datoriile de platit, de dificultatile din timpul zilei;
CEALALTA iti vorbeste despre cat de mult ii lipsesti in timpul aceleiasi zile;
SOTIA cumpara un parfum scump pentru a merge la o petrecere;
CEALALTA foloseste parfumul scump pentru a-ti placea tie si a te simti bine cu ea;
SOTIA doarme cu pijamaua cea veche si confortabila;
CEALALTA se imbraca cu un neglije senzual, sa te astepte pe tine;
SOTIA iti reclama lucrurile care lipsesc din casa;
CEALALTA aranjeaza totul pentru ca nimic sa nu lipseasca cand sosesti tu;
SOTIA te cheama la telefon ca sa nu uiti sa treci pe la farmacie, la macelarie, la supermarket, la paine si sa iei copiii de la scoala;
CEALALTA te cheama la telefon numai ca sa-ti spuna ca te iubeste si ca ii este dor de tine.
Acuma, te vei intreba :
DE CE NU SCHIMBAM SOTIA CU CEALALTA ???
Raspuns: pentru simplul fapt ca CEALALTA, in cazul in care s-ar hotari sa traiasca cu tine, ar ocupa ea imediat locul de SOTIE si, putin timp dupa aceea, ar aparea nevoia imperioasa de a gasi o alta CEALALTA.... .
Cum recunosti o CEALALTA ideala (1)?
Nu trebuie sa fie foarte frumoasa, pentru ca in caz contrar ai avea-o pentru putin timp, sau te expui riscului sa o imparti cu altul.
Dar trebuie sa fie dragastoasa si delicata. Ea nu are intentia sa se casatoreasca si te-a ales pe tine, tocmai pentru ca esti insurat.
Cum recunosti o CEALALTA ideala (2) ?
Daca si ea ar fi fost casatorita, s-ar imbunatati posibilitatile ca sa nu ai probleme, caci niciodata nu te va chema la telefon la tine acasa, sau nu te va pune in situatii dificile, cand v-ati intalni intr-un supermarket.
Cum recunosti o CEALALTA ideala (3) ?
Ea te va chema la servici cu acea voce senzuala (pe care numai CEALALTA o are) si daca, colegii tai de serviciu raspund si te dau la telefon, sunt morti de invidie, pentru ca tu abia raspunzi, vei vorbi soptit si zambind...
Sfat util: tine-le mereu pe amandoua multumite; tine cont ca, daca SOTIA, dintr-un anumit motiv, nu-ti mai prezinta problemele obisnuite, CEALALTA nu mai are niciun sens.
DREPTURILE FAMILIEI
Citeste ce scrie ilustrul Washington de Barros Monteiro, in Cursul de Drept Civil (vol.2, Drepturi de Famile, pag.117):
' Fara indoiala, din punct de vedere pur psihologic, este fara nici un dubiu, mai grav adulterul la femei.
Aproape intotdeauna, infidelitatea barbatului este fructul unui capriciu pasager, sau a unei dorinte de moment. Greseala lui nu afecteaza in nici un mod dragostea pentru nevasta lui.
Adulterul femeii, bineinteles, demonstreaza ca sunt definitiv rupte legaturile afective pentru sot si ca stabilitatea caminului este iremediabil compromisa '.
'Pentru un barbat, scrie Somersen Maugham, o relatie pasagera nu are importanta sentimental dar, fara indoiala, pentru o femeie are'.
In afara de asta, copiii pe care femeia i-ar putea avea din adulter, vor trebui sa ramana in grija sotului, ceea ce agraveaza IMORALITATEA faptului, in schimb copiii sotului cu amanta, niciodata nu vor cadea in grija sotiei. Cu alte cuvinte, adulterul femeii transfera sotului ingrijirea progeniturii altuia, ceea ce adulterul sotului nu ar fi adus aceasta consecinta.
Pentru asta, societatea condamna in mod sever adulterul femeii.
CONCLUZII
Barbatul nu este infidel, are doar 'Capricii trecatoare'.
PS!!! evident acest text a fost scris de un barbat .... asta poate e parerea lor .... sau mai bine zis asta le place lor sa creada .... concluzia e alta ... SOTIA ramane cu TOT .... CEALALTA dobandeste o durere de cap, zile de spitalizare si un barbat calic si nenorocit pe care il va avea in grija si pe cap, traind mereu cu spaima si cu paranoia ca in orice moment va aparea o ALTA .....
A fost dovedit stiintific, ca o chestiune de supravietuire ca barbatul are nevoie cel putin de doua femei:
- una in casa - SOTIA
- una in afara casei - CEALALTA
A intelege aceasta TEZA este foarte usor:
SOTIA ingrijeste de casa, de copii, de haine, etc...
CEALALTA ingrijeste de tine;
SOTIA iti vorbeste de toate problemele casei, de datoriile de platit, de dificultatile din timpul zilei;
CEALALTA iti vorbeste despre cat de mult ii lipsesti in timpul aceleiasi zile;
SOTIA cumpara un parfum scump pentru a merge la o petrecere;
CEALALTA foloseste parfumul scump pentru a-ti placea tie si a te simti bine cu ea;
SOTIA doarme cu pijamaua cea veche si confortabila;
CEALALTA se imbraca cu un neglije senzual, sa te astepte pe tine;
SOTIA iti reclama lucrurile care lipsesc din casa;
CEALALTA aranjeaza totul pentru ca nimic sa nu lipseasca cand sosesti tu;
SOTIA te cheama la telefon ca sa nu uiti sa treci pe la farmacie, la macelarie, la supermarket, la paine si sa iei copiii de la scoala;
CEALALTA te cheama la telefon numai ca sa-ti spuna ca te iubeste si ca ii este dor de tine.
Acuma, te vei intreba :
DE CE NU SCHIMBAM SOTIA CU CEALALTA ???
Raspuns: pentru simplul fapt ca CEALALTA, in cazul in care s-ar hotari sa traiasca cu tine, ar ocupa ea imediat locul de SOTIE si, putin timp dupa aceea, ar aparea nevoia imperioasa de a gasi o alta CEALALTA.... .
Cum recunosti o CEALALTA ideala (1)?
Nu trebuie sa fie foarte frumoasa, pentru ca in caz contrar ai avea-o pentru putin timp, sau te expui riscului sa o imparti cu altul.
Dar trebuie sa fie dragastoasa si delicata. Ea nu are intentia sa se casatoreasca si te-a ales pe tine, tocmai pentru ca esti insurat.
Cum recunosti o CEALALTA ideala (2) ?
Daca si ea ar fi fost casatorita, s-ar imbunatati posibilitatile ca sa nu ai probleme, caci niciodata nu te va chema la telefon la tine acasa, sau nu te va pune in situatii dificile, cand v-ati intalni intr-un supermarket.
Cum recunosti o CEALALTA ideala (3) ?
Ea te va chema la servici cu acea voce senzuala (pe care numai CEALALTA o are) si daca, colegii tai de serviciu raspund si te dau la telefon, sunt morti de invidie, pentru ca tu abia raspunzi, vei vorbi soptit si zambind...
Sfat util: tine-le mereu pe amandoua multumite; tine cont ca, daca SOTIA, dintr-un anumit motiv, nu-ti mai prezinta problemele obisnuite, CEALALTA nu mai are niciun sens.
DREPTURILE FAMILIEI
Citeste ce scrie ilustrul Washington de Barros Monteiro, in Cursul de Drept Civil (vol.2, Drepturi de Famile, pag.117):
' Fara indoiala, din punct de vedere pur psihologic, este fara nici un dubiu, mai grav adulterul la femei.
Aproape intotdeauna, infidelitatea barbatului este fructul unui capriciu pasager, sau a unei dorinte de moment. Greseala lui nu afecteaza in nici un mod dragostea pentru nevasta lui.
Adulterul femeii, bineinteles, demonstreaza ca sunt definitiv rupte legaturile afective pentru sot si ca stabilitatea caminului este iremediabil compromisa '.
'Pentru un barbat, scrie Somersen Maugham, o relatie pasagera nu are importanta sentimental dar, fara indoiala, pentru o femeie are'.
In afara de asta, copiii pe care femeia i-ar putea avea din adulter, vor trebui sa ramana in grija sotului, ceea ce agraveaza IMORALITATEA faptului, in schimb copiii sotului cu amanta, niciodata nu vor cadea in grija sotiei. Cu alte cuvinte, adulterul femeii transfera sotului ingrijirea progeniturii altuia, ceea ce adulterul sotului nu ar fi adus aceasta consecinta.
Pentru asta, societatea condamna in mod sever adulterul femeii.
CONCLUZII
Barbatul nu este infidel, are doar 'Capricii trecatoare'.
PS!!! evident acest text a fost scris de un barbat .... asta poate e parerea lor .... sau mai bine zis asta le place lor sa creada .... concluzia e alta ... SOTIA ramane cu TOT .... CEALALTA dobandeste o durere de cap, zile de spitalizare si un barbat calic si nenorocit pe care il va avea in grija si pe cap, traind mereu cu spaima si cu paranoia ca in orice moment va aparea o ALTA .....
joi, 30 octombrie 2008
.... preluare from codruta`s blog
Ofertele de serviciu pe întelesul tuturor
- "Cautam oameni cu experienta" = "Trebuie sa tii locul a trei persoane care au plecat".
- "Bune abilitati de comunicare" = "Sefii comunica, tu asculti, încerci sa întelegi ce vor sa spuna, apoi executi si te rogi sa fie bine".
- "Se cer abilitati de conducere" = "Vei avea responsabilitatile unui sef, însa bani ioc si respect deloc".
- "Rezistenta la stres" = "În firma este un haos perpetuu, iar tu va trebui sa te descurci singur".
- "Salariu competitiv" = "Ramânem competitivi platind mai putin decât concurentii nostri".
- "Alatura-te echipei noastre dinamice" = "Nu avem timp sa te instruim, deci va trebui sa te descurci singur".
- "Tinuta obisnuita" = "Nu te platim prea mult ca sa vii îmbracat la patru ace; totusi, sunt unii tipi mai îndrazneti ce poarta cercei".
- "Disponibilitate pentru program prelungit" = "Uneori trebuie sa muncesti peste program; uneori în fiecare seara si uneori în fiecare week-end"...
- "Sarcini diferite" ="Oricine din birou îti poate cere socoteala si îti este sef".
- "Trebuie sa fii atent la orice amanunt" = "Nu avem serviciu de control al calitatii".
- "Daca îti doresti, mai presus de orice, o cariera " = "Femeile care solicita un post nu trebuie sa aiba copii (si ar fi bine pentru ele sa ramâna asa)".
- "Interviul va fi personal si confidential" sau "Numai persoanele selectate vor fi contactate" = "Daca esti batrâna, grasa si urâta, ti se va spune ca postul s-a ocupat".
- "Cautam oameni cu experienta" = "Trebuie sa tii locul a trei persoane care au plecat".
- "Bune abilitati de comunicare" = "Sefii comunica, tu asculti, încerci sa întelegi ce vor sa spuna, apoi executi si te rogi sa fie bine".
- "Se cer abilitati de conducere" = "Vei avea responsabilitatile unui sef, însa bani ioc si respect deloc".
- "Rezistenta la stres" = "În firma este un haos perpetuu, iar tu va trebui sa te descurci singur".
- "Salariu competitiv" = "Ramânem competitivi platind mai putin decât concurentii nostri".
- "Alatura-te echipei noastre dinamice" = "Nu avem timp sa te instruim, deci va trebui sa te descurci singur".
- "Tinuta obisnuita" = "Nu te platim prea mult ca sa vii îmbracat la patru ace; totusi, sunt unii tipi mai îndrazneti ce poarta cercei".
- "Disponibilitate pentru program prelungit" = "Uneori trebuie sa muncesti peste program; uneori în fiecare seara si uneori în fiecare week-end"...
- "Sarcini diferite" ="Oricine din birou îti poate cere socoteala si îti este sef".
- "Trebuie sa fii atent la orice amanunt" = "Nu avem serviciu de control al calitatii".
- "Daca îti doresti, mai presus de orice, o cariera " = "Femeile care solicita un post nu trebuie sa aiba copii (si ar fi bine pentru ele sa ramâna asa)".
- "Interviul va fi personal si confidential" sau "Numai persoanele selectate vor fi contactate" = "Daca esti batrâna, grasa si urâta, ti se va spune ca postul s-a ocupat".
marți, 21 octombrie 2008
Quiz: Ce hobby ti se potriveste?
Calatoriile
Esti avida de cunoastere si ai o fire foarte curioasa. Nu te plictisesti niciodata, pentru ca te implici in tot felul de proiecte, care mai de care mai solicitante si mai interesante. Nu ai renunta niciodata la ceva drag, chiar daca, din cand in cand, ai nevoie de lucruri noi si captivante, care sa te ajute sa te relaxezi si sa vezi si altceva decat peisajele de zi cu zi. Calatoriile sunt raspunsul la cautarile tale, deoarece, cunoscand locuri indepartate si oameni din culture diferite, vei ajunge sa te regasesti pe tine insati, dar si sa te distrezi la maxim.
duminică, 12 octombrie 2008
... poveste!!!!
Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
-Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
-E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este să ne menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă.
Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.
-Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
-E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este să ne menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă.
Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.
vineri, 10 octombrie 2008
Tavaleala .... Prieten de tavaleala!
“fuck buddies”.... Pentru cele mai inocenti dintre voi,cei care intamplator sau voit ajungeti pe aici, va voi defini mai intai aceasta notiune: se ia un barbat care te atrage foarte foarte mult, cu care te intelegi fantastic in pat, care te ... satisface... si cam atat. Acest barbat este solicitat numai atunci cand ai chef de sex si devine inutil imediat post-orgasm. Din nefericire, barbatul mai sus numit nu este compatibil cu viata ta. Nimic din ceea ce face – cu exceptia sexului desigur nu este pe placul tau. Asa ca, intr-un final, il folosesti doar pentru sex. El nu se supara, ca doar e barbat... si toata lumea e fericita.
Evident, si reciproca este valabila cu mentiunea ca femeile, spre deosebire de barbati, nu se impaca foarte bine cu ideea de a fi folosite pentru sex. Asa ca, in general, fie iti cauti tu unul, fie ai deja unul, insa iti place sa spui ca ai o relatie (care se consuma numai in pat).
Am auzit prima data de fuck-buddy in “Totul despre sex”, intr-un episod in care Carrie incearca sa transforme fuck-buddy-ul sau in iubit. Nu-i merge evident, pentru ca barbatul era bun la nimic altceva decat sex.
Imagineaza-ti un fel de Ken – un prieten bun despre care nu stiai (sau nu te gandeai) ca are organe genitale. Pentru tine, in nadragii lui nu se gasea nimic – nu vagin, nu penis, nu testicule, ci doar o zona netezita ca la papusile din copilarie. De altfel, singurul motiv pentru care erai constienta ca e barbat era absenta sanilor si parul de pe piept. Si pentru ca exista si femei cu asemenea trasaturi, te-ai orientat si dupa stilul vestimentatiei.
La un moment dat, Ken-ul tau a ajuns dintr-un motiv sau altul in patul tau. Fie pentru ca, prieten bun fiind, te-a carat pe brate acasa dupa o betie. Sau poate a ramas la o petrecere in pijama. Sau pentru ca tu stai mai aproape de locul de munca. Sau a incercat sa te consoleze intr-un moment de depresie acuta. Situatiile sunt nenumarate. Deznodamantul – acelasi. Aburita de alcool, depresie, vorbele lui impaciuitoare, sau incinsa de hormoni ai ajuns peste el. Sau sub el. Sau naiba stie in ce pozitii mai fac sex oamenii in ziua de azi. :-)
A fost bine, super bineeeeee.... doar ca... el nu este omul cu care vrei sa-ti petreci toata viata. De fapt, nu prea ai chef nici macar sa-l prezinti prietenilor. Dar iti place la nebunie sa faci sex cu el. Observi ca incetul cu incetul orice intalnire a voastra se desfasoara in pat. Nu te simti bine apoi, dar te atrage atat de multa acest segment incat nu rezisti. Logic! Instinctele animalice isi spun cuvantul – mai ales cand vine vorba de hataneala.
Poate ca nu v-am descris tocmai bine despre ce este vorba. Nu este necesar sa fii un fel de Samantha ca sa ai un fuck buddy... pentru ca, din pacate, nu intotdeauna cauti un fuck buddy atunci cand te alegi cu unul. Te poti trezi ca ai un fuck buddy chiar daca tu erai in cautari de sot. Asa ca povestea poate merge si altfel.
Tu – Barbie. Indragostita lulea de un fel de Ken, despre care insa esti constienta ca are organe genitale... poate si pentru ca iti imaginezi ca si le va folosi pentru a participa la conceperea viitorilor vostri copii. Lui Ken ii place Barbie, pentru ca e frumusica si ar cam lua-o o data, de doua ori – dar nu de nevasta.
Barbie observa sclipirea din ochii papusoiului si ii cade in brate ca o naroada. Ajung fix in pat pentru ca ea nu are nevoie de preludii si iesiri la inghetata – si le-a imaginat de atatea ori incat ii par reale.
Sexul e fantastic – cel putin pentru el – pentru ca ea face orice i se cere si orice ii trece prin cap ca i-ar putea placea barbatului, in speranta ca astfel Ken o va iubi. Acesta insa, face orice altceva mai putin sa se indragosteasca lulea de ea. Lui ii convine ca are femeia la indemna oricand i se... face pofta.
Pe de alta parte, sexul nu-i niciodata alb sau negru. Fiecare are cate o scuza pentru tavalelile sale iar aceasta nu este niciodata: “am vrut doar sex”. Femeile, mai ales, dar se poate intampla si in cazul barbatilor, cauta intr-o relatie de sex afectiunea care le lipseste din viata de zi cu zi. Gasesc aici imbratisarile, promisiunea de a fi iubite – fie ea si nerostita si gasesc dorinta.
Femeile au nevoie sa fie iubite mai mult decat au nevoie de sex.... Si uneori se impiedica si se multumesc cu mai putin.... Mult mai putin.
Un sfat: daca vrei un fuck buddy, nu te autoiluziona crezand ca el se va transforma peste noapte in Fat Frumos dornic sa te scoata la film si la restaurant. Atata timp cat tu ii oferi ceea ce are nevoie – a se citi sex – de ce ar trebui sa se straduiasca sa primeasca nopti nebune de amor din moment ce oricum le primeste neconditionat?
Evident, si reciproca este valabila cu mentiunea ca femeile, spre deosebire de barbati, nu se impaca foarte bine cu ideea de a fi folosite pentru sex. Asa ca, in general, fie iti cauti tu unul, fie ai deja unul, insa iti place sa spui ca ai o relatie (care se consuma numai in pat).
Am auzit prima data de fuck-buddy in “Totul despre sex”, intr-un episod in care Carrie incearca sa transforme fuck-buddy-ul sau in iubit. Nu-i merge evident, pentru ca barbatul era bun la nimic altceva decat sex.
Imagineaza-ti un fel de Ken – un prieten bun despre care nu stiai (sau nu te gandeai) ca are organe genitale. Pentru tine, in nadragii lui nu se gasea nimic – nu vagin, nu penis, nu testicule, ci doar o zona netezita ca la papusile din copilarie. De altfel, singurul motiv pentru care erai constienta ca e barbat era absenta sanilor si parul de pe piept. Si pentru ca exista si femei cu asemenea trasaturi, te-ai orientat si dupa stilul vestimentatiei.
La un moment dat, Ken-ul tau a ajuns dintr-un motiv sau altul in patul tau. Fie pentru ca, prieten bun fiind, te-a carat pe brate acasa dupa o betie. Sau poate a ramas la o petrecere in pijama. Sau pentru ca tu stai mai aproape de locul de munca. Sau a incercat sa te consoleze intr-un moment de depresie acuta. Situatiile sunt nenumarate. Deznodamantul – acelasi. Aburita de alcool, depresie, vorbele lui impaciuitoare, sau incinsa de hormoni ai ajuns peste el. Sau sub el. Sau naiba stie in ce pozitii mai fac sex oamenii in ziua de azi. :-)
A fost bine, super bineeeeee.... doar ca... el nu este omul cu care vrei sa-ti petreci toata viata. De fapt, nu prea ai chef nici macar sa-l prezinti prietenilor. Dar iti place la nebunie sa faci sex cu el. Observi ca incetul cu incetul orice intalnire a voastra se desfasoara in pat. Nu te simti bine apoi, dar te atrage atat de multa acest segment incat nu rezisti. Logic! Instinctele animalice isi spun cuvantul – mai ales cand vine vorba de hataneala.
Poate ca nu v-am descris tocmai bine despre ce este vorba. Nu este necesar sa fii un fel de Samantha ca sa ai un fuck buddy... pentru ca, din pacate, nu intotdeauna cauti un fuck buddy atunci cand te alegi cu unul. Te poti trezi ca ai un fuck buddy chiar daca tu erai in cautari de sot. Asa ca povestea poate merge si altfel.
Tu – Barbie. Indragostita lulea de un fel de Ken, despre care insa esti constienta ca are organe genitale... poate si pentru ca iti imaginezi ca si le va folosi pentru a participa la conceperea viitorilor vostri copii. Lui Ken ii place Barbie, pentru ca e frumusica si ar cam lua-o o data, de doua ori – dar nu de nevasta.
Barbie observa sclipirea din ochii papusoiului si ii cade in brate ca o naroada. Ajung fix in pat pentru ca ea nu are nevoie de preludii si iesiri la inghetata – si le-a imaginat de atatea ori incat ii par reale.
Sexul e fantastic – cel putin pentru el – pentru ca ea face orice i se cere si orice ii trece prin cap ca i-ar putea placea barbatului, in speranta ca astfel Ken o va iubi. Acesta insa, face orice altceva mai putin sa se indragosteasca lulea de ea. Lui ii convine ca are femeia la indemna oricand i se... face pofta.
Pe de alta parte, sexul nu-i niciodata alb sau negru. Fiecare are cate o scuza pentru tavalelile sale iar aceasta nu este niciodata: “am vrut doar sex”. Femeile, mai ales, dar se poate intampla si in cazul barbatilor, cauta intr-o relatie de sex afectiunea care le lipseste din viata de zi cu zi. Gasesc aici imbratisarile, promisiunea de a fi iubite – fie ea si nerostita si gasesc dorinta.
Femeile au nevoie sa fie iubite mai mult decat au nevoie de sex.... Si uneori se impiedica si se multumesc cu mai putin.... Mult mai putin.
Un sfat: daca vrei un fuck buddy, nu te autoiluziona crezand ca el se va transforma peste noapte in Fat Frumos dornic sa te scoata la film si la restaurant. Atata timp cat tu ii oferi ceea ce are nevoie – a se citi sex – de ce ar trebui sa se straduiasca sa primeasca nopti nebune de amor din moment ce oricum le primeste neconditionat?
Ultima noapte de liniste, intaia noapte de amor!
Dragostea e minunata, iubirea este ratiunea de a fi, sentimentul unic, divin pe care il porti celui de langa tine este incomensurabil. Si totul, absolut totul, culmineaza cu o noapte de trosneala. Mai apoi, nimic din ceea ce tu stiai ca este bine sau rau, nu mai ramane valabil.
Recunosc, aveam impresia ca mai tot tineretul isi pierde virginitatea inainte sa intre la liceu. Se pare ca lucrurile nu stau chiar asa: media globala de pierdere a virginitatii este de 17.3 ani… varsta de-a dreptul rezonabila daca stai sa gandesti ca mai au numai cateva luni si sunt majori si vaccinati in aproape toate statele lumii. Din acelasi sondaj, realizat de cei de la Durex, am aflat ca in medie o persoana are cam 9 parteneri sexuali de-a lungul vietii (cifra deloc rezonabila daca stai sa te gandesti ca de la 5 in sus iti creste exponential riscul de cancer de col uterin). Eh, dar cine sta sa numere cand dragoste bate la usa (dormitorului) si parintii sunt plecati in concediu?
In plus, noi nu vorbim astazi de toti cei noua (zeci) de parteneri de harjoneala, ci numai de primul, acela pe care, facand abstractie de micile exceptii, il credem toate ca fiind singurul. Ce se intampla cu adevarat in prima noapte de dragoste si de ce reprezinta ea ultima noapte de liniste. Nu va voi aduce informatii noi fiindca presupun ca va incadrati in categoria celor care deja au trecut de ea.
Fata mare viseaza la noaptea de amor ca la un fel de Nirvana a dovezilor de dragoste. A vazut ea prin filme cum Richard Gere smulgea hainele de pe o pispirica, o lipea de pereti si apoi o facea sa planga de fericire. Mai apoi, ii marturisea iubirea si o lua de nevasta.
... dar oare viata ne demonstreaza altceva?
Recunosc, aveam impresia ca mai tot tineretul isi pierde virginitatea inainte sa intre la liceu. Se pare ca lucrurile nu stau chiar asa: media globala de pierdere a virginitatii este de 17.3 ani… varsta de-a dreptul rezonabila daca stai sa gandesti ca mai au numai cateva luni si sunt majori si vaccinati in aproape toate statele lumii. Din acelasi sondaj, realizat de cei de la Durex, am aflat ca in medie o persoana are cam 9 parteneri sexuali de-a lungul vietii (cifra deloc rezonabila daca stai sa te gandesti ca de la 5 in sus iti creste exponential riscul de cancer de col uterin). Eh, dar cine sta sa numere cand dragoste bate la usa (dormitorului) si parintii sunt plecati in concediu?
In plus, noi nu vorbim astazi de toti cei noua (zeci) de parteneri de harjoneala, ci numai de primul, acela pe care, facand abstractie de micile exceptii, il credem toate ca fiind singurul. Ce se intampla cu adevarat in prima noapte de dragoste si de ce reprezinta ea ultima noapte de liniste. Nu va voi aduce informatii noi fiindca presupun ca va incadrati in categoria celor care deja au trecut de ea.
Fata mare viseaza la noaptea de amor ca la un fel de Nirvana a dovezilor de dragoste. A vazut ea prin filme cum Richard Gere smulgea hainele de pe o pispirica, o lipea de pereti si apoi o facea sa planga de fericire. Mai apoi, ii marturisea iubirea si o lua de nevasta.
... dar oare viata ne demonstreaza altceva?
luni, 29 septembrie 2008
... zodiacul chinezesc! - anul sobolanului!
In China si Japonia este considerat un animal norocos si simbolizeaza bunastarea.
Sarmant, stilat, deosebit de fidel prietenilor. Pentru el, este foarte important sa stie care ii sunt prietenii adevarati.
Aparator al propriilor interese, sobolanul risca sa devina egoist si lacom, desi cu cei apropiati este deosebit de generos.
Este o persoana discreta ce doreste sa ramana in culise.
I l caracterizeaza setea de cunoastere.
Lectia lor este sa invete sa-i puna ocazional si pe ceilalti deasupra propriei persoane.
sâmbătă, 20 septembrie 2008
... ganduri ...
Exista pasiuni, exista pasiuni arzatoare, exista tandrete nemasurata. Pentru cat timp? Mi s-a intamplat sa nu am o relatie perfecta cu cineva, sa nu pot spune niciodata ca persoana aceea a fost in totalitate a mea.
Sigur, nu e ceva convenabil pentru o femeie singura. Poate uneori e dureros, e stresant, sa stii ca omul care este langa tine nu iti apartine. Am trait cu el clipe pe care n-am crezut ca le voi trai vreodata, momente de pasiune pe care nu le simtisem pana atunci.
Intr-o anumita etapa a acestei relatii eu am simtit ca vreau mai mult, el a simtit ca vreau prea mult si, in ciuda tuturor lucrurilor frumoase pe care ni le-am spus, sau lucrurilor urate care au venit de la sine, in ciuda a tot ce faurisem impreuna, in ciuda faptului ca luptasem unul pentru altul, am devenit nemultumiti.
Eu pentru ca nu putea fi mereu cu mine, pentru ca l-as fi dorit langa mine uneori cand nu putea sa fie aici, el pentru ca ma credea nemultumita de el, nemultumita de ceea ce putea sa-mi ofere.
Viata pe care am avut-o m-a invatat sa ma multumesc cu putin; ce mi-a oferit el a fost mai mult decat puteam spera ca voi avea? Intr-un anumit fel am gresit pentru ca il doream prea mult, am incercat sa-l ajut si, la un moment dat nici el nu a mai recunoscut ca ii sunt alaturi.
Rautate? ce sens are toata aceasta rautate, ce sens are cand ar putea fi perfect. Am plans de multe ori, am trecut de multe lucruri peste care nu mai voiam sa trec din principiu, numai ca sa simt ce am simtit atata timp, numai pentru a nu renunta la ce a putut sa-mi dea.
Si viata asta m-a facut sa ma inconjor cu o carapace care s-a intarit o data cu trecerea timpului si care respinge orice atac, chiar si un atac care este pur si simplu inofensiv. N-as vrea decat sa inteleaga si sa aprecieze ce ii ofer, asa cum eu am apreciat ce a reusit sa-mi ofere, cu toate ca am facut prostia sa nu-i arat.
Pasiunea mea, tandretea mea, tot ce a mai ramas din sufletul meu care a fost distrus odata, tot ce am mai putut sa dau a fost pentru el? insa m-a respins pentru ca nu voia si nu putea sa se implice. Am vazut pasiunea lui, am vazut ca ma doreste, insa pasiunea se stinge repede?
Vor ramane poate numai amintirile, insa pentru mine va exista si aceasta pasiune, poate ultima din viata asta. Ultima mea pasiune?
Sigur, nu e ceva convenabil pentru o femeie singura. Poate uneori e dureros, e stresant, sa stii ca omul care este langa tine nu iti apartine. Am trait cu el clipe pe care n-am crezut ca le voi trai vreodata, momente de pasiune pe care nu le simtisem pana atunci.
Intr-o anumita etapa a acestei relatii eu am simtit ca vreau mai mult, el a simtit ca vreau prea mult si, in ciuda tuturor lucrurilor frumoase pe care ni le-am spus, sau lucrurilor urate care au venit de la sine, in ciuda a tot ce faurisem impreuna, in ciuda faptului ca luptasem unul pentru altul, am devenit nemultumiti.
Eu pentru ca nu putea fi mereu cu mine, pentru ca l-as fi dorit langa mine uneori cand nu putea sa fie aici, el pentru ca ma credea nemultumita de el, nemultumita de ceea ce putea sa-mi ofere.
Viata pe care am avut-o m-a invatat sa ma multumesc cu putin; ce mi-a oferit el a fost mai mult decat puteam spera ca voi avea? Intr-un anumit fel am gresit pentru ca il doream prea mult, am incercat sa-l ajut si, la un moment dat nici el nu a mai recunoscut ca ii sunt alaturi.
Rautate? ce sens are toata aceasta rautate, ce sens are cand ar putea fi perfect. Am plans de multe ori, am trecut de multe lucruri peste care nu mai voiam sa trec din principiu, numai ca sa simt ce am simtit atata timp, numai pentru a nu renunta la ce a putut sa-mi dea.
Si viata asta m-a facut sa ma inconjor cu o carapace care s-a intarit o data cu trecerea timpului si care respinge orice atac, chiar si un atac care este pur si simplu inofensiv. N-as vrea decat sa inteleaga si sa aprecieze ce ii ofer, asa cum eu am apreciat ce a reusit sa-mi ofere, cu toate ca am facut prostia sa nu-i arat.
Pasiunea mea, tandretea mea, tot ce a mai ramas din sufletul meu care a fost distrus odata, tot ce am mai putut sa dau a fost pentru el? insa m-a respins pentru ca nu voia si nu putea sa se implice. Am vazut pasiunea lui, am vazut ca ma doreste, insa pasiunea se stinge repede?
Vor ramane poate numai amintirile, insa pentru mine va exista si aceasta pasiune, poate ultima din viata asta. Ultima mea pasiune?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
